Psalmul 77

Luați aminte, poporul meu, la legea mea; plecați urechea voastră spre graiurile gurii mele.

Deschide-voi în pilde gura mea, spune-voi cele ce au fost dintru început,

Câte am auzit și am cunoscut și câte părinții noștri ne-au spus nouă.

Nu s-au ascuns de la fiii lor, din neam în neam, vestind laudele Domnului și puterile Lui și minunile pe care le-a făcut.

Ridicat-a mărturie întru Iacob și lege a pus întru Israel, câte a poruncit părinților noștri, ca să le facă cunoscute fiilor lor,

Ca să le cunoască neamul ce va să vină, fiii ce se vor naște, și, sculându-se, le vor spune fiilor lor,

Ca să-și pună în Dumnezeu nădejdea lor și să nu uite lucrurile lui Dumnezeu și poruncile Lui să le caute.

Ca să nu fie ca părinții lor, neam îndărătnic și răzvrătit, neam care nu și-a îndreptat inima sa și nu s-a încredințat lui Dumnezeu duhul lui.

Fiii lui Efraim, întinzând arcul și trăgând cu săgeata, s-au întors în ziua războiului.

Nu au păzit legământul lui Dumnezeu și în legea Lui n-au voit să umble.

Și au uitat facerile Lui de bine și minunile Lui pe care le-a arătat lor,

Minunile pe care le-a făcut înaintea părinților lor, în pământul Egiptului, în câmpia Taneei.

Despărțit-a marea și i-a trecut pe ei; oprit-a apele ca într-un burduf.

Și i-a povățuit pe ei cu nor ziua și toată noaptea cu lumină de foc.

Despicat-a piatra în pustiu și i-a adăpat pe ei ca dintr-un adânc mult.

Și a scos apă din piatră și a pogorât ca niște râuri apele.

Dar ei au adăugat încă a greși împotriva Lui, amărât-au pe Cel Preaînalt în loc fără de apă.

Și au ispitit pe Dumnezeu în inimile lor, cerând mâncare sufletelor lor.

Și au grăit împotriva lui Dumnezeu și au zis: Va putea, oare, Dumnezeu să gătească masă în pustiu?

Pentru că a lovit piatra și au curs ape și pâraiele s-au umplut de apă. Oare va putea da și pâine, sau va putea găti masă poporului Său?

Pentru aceasta a auzit Domnul și S-a mâniat și foc s-a aprins peste Iacob și mânie s-a suit peste Israel.

Că nu au crezut în Dumnezeu, nici n-au nădăjduit în mântuirea Lui.

Și a poruncit norilor de deasupra și ușile cerului le-a deschis.

Și a plouat peste ei mană de mâncare și pâine cerească le-a dat lor.

Pâine îngerească a mâncat omul; bucate le-a trimis lor din destul.

Poruncit-a dinspre răsărit cerului și a adus cu puterea Sa vântul de la miazăzi.

Și a plouat peste ei ca pulberea cărnuri și ca nisipul mărilor păsări zburătoare.

Și au căzut în mijlocul taberei lor, împrejurul corturilor lor.

Și au mâncat și s-au săturat foarte și pofta lor a împlinit-o lor; nu s-au lipsit de pofta lor.

Încă fiind mâncarea în gura lor, mânia lui Dumnezeu s-a suit peste ei și a ucis pe cei mai mulți ai lor și pe cei aleși ai lui Israel i-a împiedicat.

Cu toate acestea, încă au mai greșit și n-au crezut întru minunile Lui.

Și s-au stins în deșertăciune zilele lor și anii lor degrabă.

Când îi ucidea pe ei, atunci Îl căutau pe El și se întorceau și mânecau către Dumnezeu.

Și și-au adus aminte că Dumnezeu este ajutorul lor și Dumnezeul cel Preaînalt este izbăvitorul lor.

Și L-au iubit pe El cu gura lor și cu limba lor L-au mințit pe El;

Iar inima lor nu era dreaptă cu El, nici n-au crezut în legământul Lui.

Iar El este îndurat și va curăți păcatele lor și nu-i va nimici pe ei. Și-Și va întoarce de multe ori mânia Sa și nu-Și va aprinde toată mânia Sa.

Și Și-a adus aminte că trup sunt ei, suflare care trece și nu se mai întoarce.

De câte ori L-au amărât pe El în pustiu, mâniatu-L-au pe El în pământ fără de apă!

Și s-au întors și au ispitit pe Dumnezeu și pe Sfântul lui Israel L-au întărâtat.

Nu și-au adus aminte de mâna Lui, de ziua în care i-a izbăvit pe ei din mâna asupritorului,

Cum a pus în Egipt semnele Sale și minunile Sale în câmpia Taneei.

Și a prefăcut în sânge râurile lor și izvoarele lor, ca să nu bea.

Trimis-a asupra lor tăuni și i-a mâncat pe ei și broaște și le-a stricat lor.

Și a dat ruginei roadele lor și ostenelile lor lăcustelor.

Bătut-a cu grindină viile lor și duzii lor cu brumă.

Și a dat grindinei dobitoacele lor și avuția lor focului.

Trimis-a asupra lor iuțimea mâniei Lui, mânie și urgie și necaz, trimitere prin îngeri răi.

Deschis-a cale mâniei Lui și n-a cruțat de moarte sufletele lor și dobitoacele lor de moarte le-a osândit.

Și a lovit tot întâiul născut în pământul Egiptului, pârga ostenelilor lor în locașurile lui Ham.

Și a ridicat ca pe niște oi pe poporul Său și i-a suit pe ei ca pe o turmă în pustiu.

Și i-a povățuit pe ei cu nădejde și nu s-au înfricoșat și pe vrăjmașii lor i-a acoperit marea.

Și i-a dus pe ei în muntele sfințeniei Lui, muntele acesta pe care l-a câștigat dreapta Lui.

Și a izgonit dinaintea lor neamuri și cu sorți le-a împărțit lor pământul de moștenire, cu funia împărțelii.

Și a sălășluit în corturile lor semințiile lui Israel.

Dar ei au ispitit și au amărât pe Dumnezeul cel Preaînalt și mărturiile Lui nu le-au păzit.

Și s-au întors și au călcat făgăduința, ca și părinții lor; prefăcutu-s-au în arc strâmb.

Și L-au mâniat pe El în dealurile lor și cu idolii lor L-au întărâtat pe El.

Auzit-a Dumnezeu și S-a mâniat și a urgisit foarte pe Israel.

Și a lepădat cortul Silo, locașul în care a locuit între oameni.

Și a dat în robie tăria lor și frumusețea lor în mâinile vrăjmașului.

Și a dat sub sabie poporul Său și moștenirea Sa a trecut-o cu vederea.

Pe tinerii lor i-a mâncat focul și fecioarele lor nu s-au bocit.

Preoții lor de sabie au căzut și văduvele lor nu vor fi plânse.

Și S-a deșteptat ca din somn Domnul, ca un puternic amețit de vin.

Și a lovit pe vrăjmașii Lui înapoi; ocară veșnică le-a dat lor.

Și a lepădat cortul lui Iosif și seminția lui Efraim n-a ales-o.

Ci a ales seminția lui Iuda, muntele Sionului pe care l-a iubit.

Și a zidit ca de unicorni locașul Său cel sfânt; în pământ l-a întemeiat în veac.

Și a ales pe David robul Său și l-a luat pe el de la turmele oilor.

De la oile cele fătătoare l-a luat pe el, ca să pască pe Iacob, robul Său, și pe Israel, moștenirea Sa.

Și i-a păscut pe ei întru nerăutatea inimii lui și întru priceperea mâinilor lui i-a povățuit pe ei.