Cântarea 1
Irmos: Ca pe uscat umblând Israel cu urmele prin adânc, pe prigonitorul faraon văzându-l înecat, a strigat: lui Dumnezeu cântare de biruință să-I cântăm.
Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
De unde voi începe a plânge faptele vieții mele celei ticăloase? Ce începere voi pune, Hristoase, tânguirii mele de acum? Ci, ca un milostiv, dăruiește-mi iertare greșelilor.
Vino, ticăloase suflete, împreună cu trupul tău, de te mărturisește Ziditorului tuturor; și părăsește-te de acum de necuvântarea cea mai dinainte și adu lui Dumnezeu lacrimi de pocăință.
Slavă… Preasfântă Treime, Dumnezeul nostru, slavă Ție.
Și acum… Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-mă și mă acoperă cu acoperământul tău.
Cântarea a 3-a
Irmos: Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu, Care ai înălțat fruntea credincioșilor Tăi, Bunule, și ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.
Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Întărește, Doamne, inima mea cea slăbănogită de multe păcate și mă ridică din patul lenevirii, ca să-Ți slujesc Ție cu osârdie.
Adâncul păcatelor mele m-a cuprins și viforul greșelilor mă îneacă; ci mă îndreptează, Stăpâne, la limanul cel lin al pocăinței și mă mântuiește.
Slavă… Și acum… Ceea ce ai născut Lumina cea neapusă, luminează ochii cei întunecați ai sufletului meu și mă povățuiește la calea mântuirii.
Cântarea a 4-a
Irmos: Hristos este puterea mea, Dumnezeu și Domnul, cinstita Biserică cu dumnezeiască cuviință cântă, strigând dintr-un cuget întru înțelegere curată prăznuind.
Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Cheltuit-am în desfrânări bogăția cea părintească și, sărăcind, am rămas în țara răutăților; ci mă întoarce, Milostive, la casa Tatălui, ca fiul cel risipitor.
Vezi, Iubitorule de oameni, smerenia mea și necazul meu și-mi iartă toate câte am greșit, ca un îndurat.
Slavă… Și acum… Nădejdea și scăparea mea ești tu, Preacurată; nu mă lăsa să pier în adâncul deznădejdii, ci mă miluiește.
Cântarea a 5-a
Irmos: Cu dumnezeiască strălucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce mânecă la Tine cu dragoste, mă rog, luminează-le, ca să Te vadă, Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine, adevăratul Dumnezeu.
Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Dintru adâncul inimii strig către Tine, Milostive: auzi suspinurile mele și primește lacrimile pocăinței mele.
Ridică-mă, Doamne, pe mine, cel căzut în noroiul patimilor, și mă spală de întinăciunea păcatelor, ca să umblu întru lumina poruncilor Tale.
Slavă… Și acum… Roagă pe Fiul tău și Dumnezeu, Curată, să-mi dăruiască iertare greșelilor mele celor multe.
Cântarea a 6-a
Irmos: Marea vieții văzând-o înălțându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: scoate din stricăciune viața mea, mult-Milostive.
Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Ca și cananeeanca strig către Tine: miluiește-mă, Fiul lui David; că sufletul meu este cumplit muncit de patimi. Dăruiește-mi tămăduire.
Toată viața mea am cheltuit-o în lene și în păcate; ci măcar la sfârșit primește-mă pe mine, cel ce mă pocăiesc, și nu mă lepăda.
Slavă… Și acum… Ceea ce ești ușa milostivirii, deschide-mi mie ușa pocăinței și mă primește sub acoperământul tău.
Cântarea a 7-a
Irmos: Îngerul a făcut cuptorul rouă cuvioșilor tineri, iar pe caldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe chinuitorul l-a plecat a striga: Binecuvântat ești, Dumnezeul părinților noștri.
Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Greșit-am, Doamne, greșit-am înaintea Ta; ci Tu, ca un milostiv, nu mă certa cu mânia Ta, ci mă miluiește după mare mila Ta.
Nu voința, ci neputința mea vezi, Iubitorule de oameni, și mă ridică din căderea păcatului, ca să-Ți cânt: Binecuvântat ești, Dumnezeul părinților noștri.
Slavă… Și acum… Preacurată Fecioară, ceea ce ai născut pe Mântuitorul, mântuiește-mă și pe mine, cel ce alerg la tine.
Cântarea a 8-a
Irmos: Din văpaie cuvioșilor rouă ai izvorât și jertfa dreptului cu apă ai ars-o; că toate le faci, Hristoase, cu singură voirea. Pe Tine Te preaînălțăm întru toți vecii.
Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Judecata cea înfricoșătoare adu-ți aminte, suflete al meu, și te cutremură, și mai înainte de sfârșit strigă lui Hristos: greșit-am, iartă-mă.
Nu mă lepăda pe mine, Stăpâne, pentru mulțimea greșelilor mele, ci, ca un Bun, primește-mă pe mine, cel ce mă întorc, și mă mântuiește.
Slavă… Și acum… Pe tine, zid și liman și acoperământ te-am câștigat, Preacurată; nu mă trece cu vederea, ci mă izbăvește de toată nevoia.
Cântarea a 9-a
Irmos: Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putință oamenilor, spre Care nu cutează a căuta cetele îngerești; iar prin tine, Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat; pe Care slăvindu-L, cu oștile cerești, pe tine te fericim.
Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Lacrimi dă-mi mie, Dumnezeule, ca oarecând femeii celei păcătoase, și mă învrednicește a uda picioarele Tale, care m-au izbăvit din calea rătăcirii.
Mir de mare preț îți aduc Ție, lacrimile inimii mele; miluiește-mă, Mântuitorule, și mă curățește de toată întinăciunea păcatelor mele.
Slavă… Și acum… Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, în vremea vieții mele nu mă lăsa pe mine, și la sfârșit primește sufletul meu și mă izbăvește de vrăjmașii cei nevăzuți.
Rugăciune
Stăpâne, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, primește pocăința mea și lacrimile mele cele puține, și-mi iartă toate câte am greșit înaintea Ta cu voie și fără de voie, cu știință și cu neștiință; și mă învrednicește a-mi petrece cealaltă vreme a vieții mele întru pocăință și întru facerea poruncilor Tale, ca, izbăvindu-mă de păcate, să dobândesc mila și îndurările Tale, acum și în ceasul sfârșitului meu. Amin.
Comentarii și recenzii
Fii primul care lasă un gând.