Adormirea Maicii Domnului

Ce prăznuim

Praznicul Adormirii Maicii Domnului (15 august) prăznuiește sfârșitul pământesc al Preasfintei Fecioare Maria și mutarea ei cu trupul la cer. Biserica nu o numește „moarte”, ci „adormire”, căci Maica Vieții nu a rămas în stăpânirea morții, ci a trecut de la moarte la viață. Este cea mai mare dintre sărbătorile închinate Născătoarei de Dumnezeu și încununează șirul praznicelor ei de peste an.

Istoria sărbătorii

După Sfânta Tradiție, când s-a apropiat vremea mutării Preacuratei, Arhanghelul Gavriil i-a vestit ziua cea de pe urmă, aducându-i o ramură de finic din rai. Fecioara s-a bucurat și s-a pregătit pentru mutare. Atunci, în chip minunat, apostolii au fost aduși pe nori de la marginile lumii la Ierusalim, ca să fie de față. Înconjurată de ei, Maica Domnului și-a dat sufletul cel curat în mâinile Fiului și Dumnezeului ei, iar apostolii i-au purtat trupul spre îngropare în grădina Ghetsimani.

După tradiție, apostolii au privegheat la mormânt, iar vreme de trei zile s-au auzit cete îngerești cântând deasupra lui. Când s-a deschis mormântul, spre a se închina și apostolul Toma, care nu fusese de față la îngropare, trupul Preacuratei nu a mai fost aflat acolo. Iar după tradiție, un oarecare pizmaș s-a repezit să răstoarne patul cu trupul cel sfânt, dar mâinile i-au fost tăiate printr-o minune; căindu-se, a fost tămăduit și a crezut. Astfel a cunoscut Biserica că Domnul a mutat-o cu trupul la cer, dăruindu-i mai înainte de obșteasca înviere ceea ce nouă ne va dărui la sfârșitul veacurilor.

Însemnătatea

Adormirea Maicii Domnului ne descoperă că moartea a fost biruită prin Învierea lui Hristos. Cea care a purtat în pântece pe Dătătorul vieții nu putea fi ținută de stricăciune, ci a fost mutată la viață. Prin adormirea ei, Preacurata ni se face chip și nădejde: precum ea a trecut la viață, tot așa și noi, cei ce ne alipim de Fiul ei, nădăjduim învierea și viața cea veșnică. Biserica mărturisește că Fecioara a adormit cu adevărat, iar Domnul a mutat-o cu trupul la cer. Chiar și după mutarea sa, ea „lumea nu a părăsit”, ci mijlocește neîncetat pentru mântuirea noastră.

Cinstirea

Praznicul se prăznuiește în fiecare an la 15 august și este precedat de Postul Adormirii Maicii Domnului (1–14 august), unul dintre cele patru posturi de peste an. În evlavia românească, ziua este numită în popor „Sfânta Maria Mare”, fiind hram la multe biserici și mănăstiri și zi de mare pelerinaj; cei ce poartă numele Maria își serbează atunci ziua. La slujbă se cântă Prohodul Maicii Domnului, iar în multe locuri se împart flori și struguri, după rânduiala locului. Pentru bucuria ei negrăită, sărbătoarea mai este numită în popor și „Paștile de peste vară”.

Troparul praznicului: „Întru naștere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare. Mutatu-te-ai la viață, fiind Maica Vieții, și cu rugăciunile tale izbăvești din moarte sufletele noastre.”