Arătarea semnului Sfintei Cruci la Ierusalim

Ce prăznuim

La această pomenire, Biserica prăznuiește arătarea minunată pe cer a semnului Sfintei Cruci, deasupra Ierusalimului, în vremea împăratului Constanțiu, fiul Sfântului Constantin cel Mare. Praznicul mărturisește puterea și slava Crucii, care s-a arătat lumii ca semn de biruință și de întărire în dreapta credință.

Istoria sărbătorii

După mărturia scrisă a Sfântului Chiril, arhiepiscopul Ierusalimului, în anul 351 s-a arătat pe cer, la ceasul al treilea din zi, semnul Sfintei Cruci. Crucea de lumină strălucea mai tare decât soarele și se întindea de la locul Căpățânii — Golgota — până la Muntele Măslinilor. Vederea aceasta a ținut multe ceasuri, spre uimirea întregii cetăți, încât toți, tineri și bătrâni, au alergat la biserică, slăvind pe Hristos.

Sfântul Chiril a vestit îndată minunea împăratului, printr-o scrisoare, arătând că semnul Crucii s-a descoperit nu în piatră, nici prin scriere omenească, ci pe cer, cu strălucire cerească. Această arătare a întărit pe credincioși în vremea în care erau tulburați de eresul arian, care tăgăduia dumnezeirea Fiului.

Însemnătatea și cinstirea

Pomenirea se face în fiecare an la 7 mai. Arătarea Crucii de lumină descoperă că semnul pe care S-a răstignit Domnul nu este semn de rușine, ci de slavă și de biruință asupra morții și a diavolului. Precum odinioară Sfântul Constantin cel Mare a văzut pe cer semnul Crucii cu cuvintele „Prin acest semn vei birui”, tot așa și acum Crucea s-a arătat spre întărirea Bisericii în mărturisirea dreptei credințe. De aceea, la această pomenire, credincioșii se închină Sfintei Cruci și o cinstesc cu evlavie. Închinându-ne Crucii, ne închinăm Celui ce a fost răstignit pe ea pentru mântuirea noastră.