Înnoirea bisericii Sfintei Învieri

Ce prăznuim

În această zi se prăznuiește înnoirea, adică sfințirea, bisericii Sfintei Învieri din Ierusalim — lăcașul cel mare zidit deasupra Mormântului Domnului și a locului Golgotei, cunoscut și ca biserica Sfântului Mormânt. Este pomenirea târnosirii celui mai sfânt așezământ al creștinătății, ridicat acolo unde S-a săvârșit mântuirea lumii. Prin sfințirea acestui lăcaș, Biserica cinstește locul biruinței lui Hristos asupra morții.

Istoria sărbătorii

Sfântul împărat Constantin cel Mare și maica sa, Sfânta împărăteasă Elena, au poruncit să se ridice, pe locul Căpățânii și al Mormântului lui Hristos, o biserică măreață, spre slava lui Dumnezeu și spre închinarea celor ce aveau să vină. Biserica a fost înălțată după aflarea Cinstitei Cruci, cuprinzând sub același acoperământ mărturiile Pătimirii și ale Învierii Domnului. După ce zidirea s-a împlinit, biserica a fost sfințită cu mare prăznuire în anul 335, adunându-se din multe părți mulțime de episcopi și de credincioși. La sfințire, după tradiție, praznicul a ținut mai multe zile, cu bucurie mare a întregii Biserici. Lăcașul cuprindea în sine atât locul Răstignirii, cât și Sfântul Mormânt, și a ajuns cel mai însemnat loc de pelerinaj al creștinilor din toată lumea. De atunci s-a rânduit ca înnoirea acestei biserici să fie prăznuită în fiecare an.

Cinstirea

Pomenirea se face la 13 septembrie. În aceeași zi este și înainte-prăznuirea Înălțării cinstitei și de viață făcătoarei Cruci, care se sărbătorește a doua zi, la 14 septembrie; căci, după tradiție, chiar în ziua următoare sfințirii acestei biserici a fost înălțată Sfânta Cruce spre închinarea poporului. Astfel, Biserica leagă înnoirea lăcașului Învierii de praznicul Crucii, prin care ne-a venit mântuirea. Cele două sărbători se împletesc, vestind că din Crucea și din Mormântul Domnului a odrăslit viața cea nouă.