Nașterea Domnului (Crăciunul)

Ce prăznuim

Praznicul Nașterii Domnului prăznuiește taina cea mare a întrupării: Fiul lui Dumnezeu cel mai înainte de veci S-a făcut om, născându-Se cu trupul din Preacurata Fecioară Maria, în peștera Betleemului, și culcându-Se în iesle. Este unul dintre cele mai mari praznice ale anului, numit în popor Crăciunul.

Praznicul

Ieșind poruncă de la Cezar August să se facă numărătoarea a toată lumea, Iosif și Fecioara Maria au mers din Nazaret la Betleem, cetatea lui David, ca să se înscrie. Acolo, neaflând loc de găzduire, au poposit într-o peșteră în care se adăposteau dobitoacele; și acolo a născut Fecioara pe Fiul său cel Unul-Născut, L-a înfășat și L-a culcat în iesle. Îngerul Domnului a vestit păstorilor din câmp bucuria cea mare, iar mulțime de oaste cerească cânta: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire”. O stea minunată i-a călăuzit pe magii de la Răsărit până la locul unde era Pruncul; și, căzând, I s-au închinat și I-au adus daruri: aur, tămâie și smirnă. Aflând Irod împăratul de la magi despre nașterea Pruncului, s-a tulburat și a căutat să-L piardă; dar magii, înștiințați în vis, s-au întors în țara lor pe altă cale, iar Iosif, luând Pruncul și pe mama Lui, a fugit în Egipt.

Însemnătatea

La Nașterea Domnului, Cel nevăzut Se face văzut, iar Dumnezeu Se sălășluiește între oameni. Hristos este Dumnezeu adevărat și om adevărat, o singură Persoană în două firi, neamestecate și nedespărțite. Fecioara Maria este cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, căci a născut nu un simplu om, ci pe Cuvântul întrupat, rămânând Fecioară și după naștere. Darurile magilor mărturisesc taina: aurul, pe Împăratul; tămâia, pe Dumnezeu; iar smirna, îngroparea Celui ce avea să moară pentru noi. „Dumnezeu S-a făcut om, ca omul să se îndumnezeiască”, grăiesc Sfinții Părinți; iată de ce Nașterea lui Hristos este începutul mântuirii noastre. Nașterea în peșteră și culcarea în iesle, întru adâncă smerenie, ne arată dragostea lui Dumnezeu, Care S-a coborât până la noi ca pe noi să ne înalțe. Proorocii vestiseră mai dinainte această taină: „Iată, Fecioara va lua în pântece și va naște Fiu”.

Cinstirea

Nașterea Domnului se prăznuiește la 25 decembrie și este pregătită de Postul Nașterii, care ține patruzeci de zile, de la 15 noiembrie până la 24 decembrie, ziua Ajunului. La români, praznicul păstrează datini vechi și frumoase: colindatul cetelor de copii și de flăcăi, umblatul cu Steaua și cu Vicleimul (Irozii), care înfățișează închinarea magilor, precum și pregătirea bucatelor de sărbătoare. În Ajunul Crăciunului se ține post, iar copiii merg cu colindul de vestire a Nașterii; a doua zi, la 26 decembrie, Biserica prăznuiește Soborul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Bucuria Nașterii se prelungește în șirul praznicelor de iarnă, luminând inimile credincioșilor.

Troparul

Nașterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoștinței; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor de la stea s-au învățat să se închine Ție, Soarelui dreptății, și să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus. Doamne, slavă Ție.

Rugăciune

Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce Te-ai născut în peșteră și Te-ai culcat în iesle pentru mântuirea noastră, naște-Te și în inimile noastre prin credință și dragoste, alungă întunericul păcatului și ne dăruiește lumina cunoștinței Tale, pace și mântuire. Amin.