Sfânta Mare Muceniță Cristina

Viața

Sfânta Mare Muceniță Cristina a trăit în vremurile de demult, prin veacul al treilea, când credința în Hristos era prigonită cu asprime. Era fiică a unui stăpânitor păgân și a fost crescută în cinstirea idolilor. Fiind deosebit de frumoasă la chip, tatăl ei a închis-o într-un turn înalt, împreună cu chipuri de aur, voind s-o ferească de ochii oamenilor și s-o închine slujirii idolești. Dar fecioara, privind de la înălțime frumusețea cerului, a stelelor și a întregii zidiri, a cugetat cine este Făcătorul lor și, luminată de harul dumnezeiesc, a cunoscut pe adevăratul Dumnezeu și a crezut în El din toată inima.

Pătimirea

Plină de râvnă pentru credință, Sfânta Cristina a sfărâmat idolii de aur ai tatălui său, împărțind aurul lor săracilor. Aflând aceasta, tatăl ei s-a umplut de mânie și a dat-o el însuși la chinuri cumplite, lepădând orice simțire părintească. Dar sfânta a rămas neclintită în mărturisirea sa. După moartea tatălui, alți stăpânitori păgâni au luat-o la cercetare și au supus-o la munci și mai grele. A fost aruncată într-un cuptor aprins, în care se spune că a rămas multă vreme nevătămată, iar fiarele și târâtoarele slobozite asupra ei nu s-au atins de dânsa. Nici focul, nici fiarele sălbatice, nici uneltele de chin, nici adâncul apelor în care a fost aruncată nu au putut-o vătăma ori despărți de dragostea lui Hristos, căci puterea lui Dumnezeu o acoperea și o întărea în mijlocul suferințelor, spre uimirea prigonitorilor și spre întoarcerea multora la credință.

Mutarea la Domnul

Răbdând toate cu bărbăție, Sfânta Cristina a fost în cele din urmă străpunsă cu săgeți și cu sabia, dându-și astfel sufletul în mâinile Domnului. Așa a primit fecioara cea curată cununa cea neveștejită a muceniciei, intrând în bucuria Mirelui său ceresc, pentru care pătimise atâtea.

Cinstirea

Biserica o cinstește pe Sfânta Mare Muceniță Cristina ca pildă de curaj și de statornicie în credință, prăznuind-o în ziua de 24 iulie. Viața ei ne arată că lumina cunoașterii lui Dumnezeu poate răsări chiar și acolo unde domnește întunericul închinării la idoli, și că dragostea pentru Hristos este mai tare decât toate chinurile. Cei ce o cheamă în rugăciune află într-însa sprijin spre a lepăda idolii cei nevăzuți ai patimilor și a rămâne neclintiți în mărturisirea adevărului.