Sfânta Cuvioasă Muceniță Fevronia

Viața

Sfânta Cuvioasă Muceniță Fevronia a viețuit în părțile Răsăritului, în veacul de demult al prigoanelor, și din tinerețe s-a lepădat de deșertăciunile lumii, intrând într-o mănăstire de fecioare, unde s-a nevoit în feciorie, în post și în rugăciune. A fost crescută în frica de Dumnezeu sub povățuirea stareței celei încercate și, fiind deprinsă cu citirea dumnezeieștilor Scripturi, adeseori citea și tâlcuia surorilor cuvântul lui Dumnezeu, spre folosul lor. Se sârguia să placă numai Mirelui ceresc, păzindu-și cu grijă curăția trupului și a sufletului, și strălucea între surori prin smerenie și prin aspra sa înfrânare.

Pătimirea

În vremea prigoanei pornite împotriva creștinilor, ostași trimiși de stăpânitorii păgâni au năvălit asupra mănăstirii. Starița și surorile, cuprinse de spaimă, se rugau cu lacrimi, iar Fevronia le-a întărit, gătindu-se cu bucurie pentru mărturisirea lui Hristos. Ea a fost prinsă și silită să se lepede de Hristos, să-și calce făgăduința fecioriei și să primească nuntă lumească, făgăduindu-i-se cinste și bogăție. Dar ea, întărită prin harul dumnezeiesc, a mărturisit cu îndrăzneală numele Mântuitorului și nu s-a plecat nici ademenirilor, nici groazei chinurilor. Pentru aceasta a răbdat munci grele și amare, rămânând neclintită până la sfârșit, iar în cele din urmă a fost tăiată cu sabia, dându-și sufletul cel curat lui Dumnezeu. Se spune că mulți dintre cei ce au privit pătimirea ei, umiliți de răbdarea și de bărbăția fecioarei, au crezut în Hristos.

Mutarea la Domnul și moaștele

Astfel, sfârșindu-și nevoința cu bărbăție, Sfânta Fevronia a primit îndoită cunună, de fecioară și de muceniță, intrând în cămara Mirelui ceresc. Cinstitele sale moaște au fost luate cu evlavie de surorile mănăstirii și au ajuns izvor de tămăduiri pentru cei ce alergau la ele cu credință, iar numele său s-a făcut cunoscut și cinstit în multe locuri.

Cinstirea

Biserica o pomenește pe Sfânta Cuvioasă Muceniță Fevronia în ziua de 25 iunie, cinstind-o ca mireasă neîntinată a lui Hristos și pildă de curăție și de bărbăție. Fecioarele și cei ce se nevoiesc în viața curată o au ocrotitoare și ajutătoare, iar credincioșii cheamă mijlocirea ei spre a dobândi tărie în ispite și statornicie în credință. Prin viața și pătimirea ei, ne învață că dragostea pentru Hristos și păzirea curăției sunt mai scumpe decât toate cinstirile și bogățiile lumii acesteia.