Sfânta Cuvioasă Macrina

Viața

Sfânta Cuvioasă Macrina a trăit în veacul al patrulea, în ținutul Capadociei și al Pontului, fiind cea mai mare dintre copiii unei familii binecredincioase și vestite pentru evlavie. Frați ai ei au fost Sfântul Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei, Sfântul Grigorie, episcopul Nyssei, și Sfântul Petru, episcopul Sevastiei, iar bunica sa era Sfânta Macrina cea Bătrână. Crescută de maica sa, Emilia, în frica de Dumnezeu și în cunoașterea Scripturilor, tânăra a deprins din copilărie citirea psalmilor și viețuirea curată.

După tradiție, fiind logodită de părinți cu un tânăr de neam ales, iar acela murind înainte de nuntă, Macrina a socotit că nu se cuvine să caute altă însoțire, ci s-a făgăduit lui Hristos, Mirele cel ceresc, alegând fecioria și viața închinată lui Dumnezeu.

Nevoințele

După mutarea din viață a tatălui și a celor apropiați, împreună cu maica sa Emilia, Macrina a întemeiat pe moșia părintească din Pont, pe malul râului Iris, o obște de fecioare, în care viețuiau laolaltă, în rugăciune, înfrânare și muncă, atât femei de neam ales, cât și slujnicele lor, toate deopotrivă surori. Ea însăși a dus viață aspră, lepădând orice desfătare și agonisire, hrănindu-se cumpătat și petrecând în priveghere și în cântare de psalmi. Prin blândețea, înțelepciunea și pilda vieții sale a povățuit multe suflete spre desăvârșire și a fost sprijin duhovnicesc fraților săi, îndemnându-i la smerenie și la slujirea lui Dumnezeu.

Fratele său, Sfântul Grigorie al Nyssei, care i-a scris viața, o numește „dascălul” său și mărturisește că, aflând-o pe patul morții, a auzit de la dânsa cuvinte înalte despre suflet și despre învierea cea de obște. Astfel, cea care nu se deprinsese în școlile lumii a covârșit pe mulți prin cunoașterea celor dumnezeiești.

Cinstirea

Ajungând la adânci bătrâneți în osteneli duhovnicești, Sfânta Macrina a adormit în pace, în anul 379, dându-și sufletul cu rugăciune de mulțumire pe buze. Biserica o cinstește ca pildă strălucită de feciorie, de smerenie și de viețuire monahală, pomenind-o la 19 iulie.

Troparul

Întru tine, maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos și, lucrând, ai învățat să nu se uite la trup, căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Macrina, duhul tău.

Rugăciune

Cuvioasă Maică Macrina, care ai disprețuit desfătările lumii și ai urmat lui Hristos în feciorie și rugăciune, roagă-te pentru noi. Ajută-ne să iubim viața curată și cumpătată, întărește-ne în răbdare și în nădejde și mijlocește la Dumnezeu pentru mântuirea sufletelor noastre. Amin.