Viața
Sfânta Cuvioasă Maria s-a născut în Egipt și, încă de la vârsta de doisprezece ani, părăsind casa părinților, a mers în Alexandria, unde a dus vreme de șaptesprezece ani o viață cufundată în desfrânare, nu atât din poftă de câștig, cât din patima cea nesățioasă a trupului. Trăia astfel în adâncul păcatului, fără să cunoască pocăința, până când purtarea de grijă a lui Dumnezeu a rânduit ceasul întoarcerii sale.
Pocăința și nevoințele
Alăturându-se unei cete de pelerini care mergeau la Ierusalim pentru praznicul Înălțării Sfintei Cruci, Maria a ajuns și ea în cetatea sfântă. Dar când a voit să intre în biserică împreună cu mulțimea, o putere nevăzută a oprit-o de mai multe ori în prag, oricât se silea. Atunci, venindu-și în fire și cunoscându-și mulțimea păcatelor, a plâns amarnic și s-a rugat înaintea icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din pridvor, făgăduind să-și schimbe viața. Îndată i s-a îngăduit să intre și să se închine Cinstitei Cruci, iar un glas i-a spus că, trecând Iordanul, va afla odihnă. Cumpărând trei pâini, a trecut Iordanul și s-a afundat în pustia cea neumblată, unde s-a nevoit patruzeci și șapte de ani în post aspru, în singurătate și în luptă cumplită cu patimile. Prin multă răbdare a biruit toate ispitele și a dobândit desăvârșita curăție și mari daruri duhovnicești, încât se ridica de la pământ în vremea rugăciunii și cunoștea Scripturile fără să fi învățat carte.
Întâlnirea cu Cuviosul Zosima și mutarea la Domnul
În anii cei de pe urmă ai nevoinței sale, a fost aflată în pustie de Cuviosul Zosima, un bătrân îmbunătățit care se retrăsese acolo în Postul Mare. Ea i-a istorisit toată viața sa și l-a rugat să-i aducă în anul următor Sfintele Taine la malul Iordanului. Venind Zosima, a văzut-o trecând Iordanul ca pe uscat spre a primi Sfânta Împărtășanie. După încă un an, întorcându-se, bătrânul a aflat-o adormită în pace, iar alături, scris pe pământ, numele ei și rugămintea de a fi îngropată. Cu ajutorul unui leu, care a săpat groapa cu ghearele, Cuviosul Zosima a îngropat cinstitul ei trup, slăvind pe Dumnezeu.
Cinstirea
Biserica o pomenește pe Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca în ziua de 1 aprilie, iar în Duminica a cincea din Postul Mare o pune înaintea credincioșilor ca pildă neîntrecută de pocăință. Viața ei, scrisă spre folosul multora, arată că nu este păcat care să biruiască milostivirea lui Dumnezeu și că din adâncul căderii se poate ridica omul, prin lacrimi și osteneală, până la culmile sfințeniei. Pentru aceasta este chemată în ajutor de toți cei ce caută iertare și îndreptare a vieții.
Comentarii și recenzii
Fii primul care lasă un gând.