Sfântul Ierarh Andrei Criteanul

Viața

Sfântul Ierarh Andrei s-a născut, după tradiție, în jurul anului 660, în cetatea Damascului, din părinți creștini. Se povestește că a fost mut până la vârsta de șapte ani și că a primit darul vorbirii abia după ce s-a împărtășit cu Preacuratele Taine ale lui Hristos; de atunci a arătat râvnă aleasă pentru cele sfinte. Încă din tinerețe s-a închinat lui Dumnezeu: părăsind lumea, a mers la Ierusalim și s-a făcut monah, viețuind în nevoință, în ascultare și în deprinderea Scripturilor, sporind pe zi ce trece în înțelepciune și în fapta cea bună.

Nevoințele și păstorirea

Pentru curăția și priceperea sa a fost rânduit între slujitorii Bisericii Ierusalimului, iar mai apoi a fost trimis la Constantinopol, unde a fost hirotonit diacon la marea biserică a Sfintei Sofii și a purtat grijă de așezăminte pentru orfani și pentru bătrâni, slujind săracilor cu multă milostivire. După o vreme a fost ales arhiepiscop al Gortynei, în ostrovul Cretei; de aceea se și numește Criteanul. Ca păstor s-a îngrijit cu osârdie de mântuirea turmei celei cuvântătoare, învățându-i pe credincioși cu cuvântul și cu pilda vieții sale curate.

Peste toate, Dumnezeu l-a dăruit cu darul alcătuirii de cântări, iar el a împodobit slujbele Bisericii cu multe canoane și imnuri pline de umilință. Între acestea strălucește mai presus de toate Canonul cel Mare de pocăință, întocmit în peste două sute de tropare, plin de zdrobirea inimii și de chemare la îndreptare, în care sufletul își plânge păcatele luând pildă din întâmplările Scripturii. Acest canon îl citește Biserica în zilele Postului Mare, spre trezirea și umilirea sufletelor.

Mutarea la Domnul

Bineplăcând lui Dumnezeu și păstorind cu credincioșie, Sfântul Andrei s-a mutat către Domnul, după tradiție în jurul anului 740, pe când se întorcea de la Constantinopol spre Creta, adormind în ostrovul Mitilenei, unde a fost și îngropat. A lăsat Bisericii, ca o comoară netrecătoare, cântările sale de umilință.

Cinstirea

Biserica îl cinstește pe Sfântul Andrei Criteanul ca pe un mare ierarh și dascăl al pocăinței. Pomenirea lui se face în ziua de 4 iulie. Numele său rămâne pururea legat de Canonul cel Mare, pe care nenumărate generații de credincioși îl ascultă în Postul Mare cu inima înfrântă, luând din cuvintele lui îndemn spre lacrimi, spre căință și spre înnoirea vieții.