Sfântul Apostol Andrei

Viața

Sfântul Apostol Andrei s-a născut în Betsaida Galileii, cetate așezată pe malul lacului Ghenizaret, fiind fiul lui Iona și frate cu Simon Petru. Ca și tatăl și fratele său, își câștiga pâinea din pescuit, meșteșug pe care avea să-l părăsească spre a se face „pescar de oameni”. Cu sufletul însetat de Dumnezeu, Andrei nu s-a mulțumit cu viața cea de toate zilele, ci s-a făcut ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul, ascultând în pustia Iordanului propovăduirea pocăinței. Iar când Înaintemergătorul a arătat cu degetul spre Iisus, zicând: „Iată Mielul lui Dumnezeu”, Andrei a lăsat îndată toate și a mers după Hristos, fiind cel dintâi care L-a urmat; pentru aceasta Biserica îl numește „Cel Întâi chemat”. Petrecând o zi lângă Domnul și umplându-se de bucurie, a alergat la fratele său Simon, vestindu-i: „Am aflat pe Mesia”, și l-a adus la Hristos, făcându-se astfel începător al chemării chiar și pentru verhovnicul Petru.

Propovăduirea

După Înălțarea Domnului și după Pogorârea Sfântului Duh, când apostolii au împărțit între ei părțile lumii în care aveau să vestească Evanghelia, Sfântului Andrei i-au căzut ținuturile din jurul Mării Negre. Purtând cuvântul mântuirii, a străbătut, după mărturia celor din vechime, Bitinia, Pontul, Capadocia și părțile sciților, propovăduind și răbdând multe de la cei necredincioși, dar întărind pretutindeni pe cei ce primeau credința și rânduindu-le episcopi și preoți. Din bătrâni se păstrează mărturia că Apostolul a ajuns până în Scythia Minor — Dobrogea de astăzi — semănând sămânța Evangheliei în neamul strămoșilor noștri; de aceea este cinstit ca cel dintâi vestitor al credinței pe pământ românesc și ocrotitor al neamului nostru. Tradiția a păstrat până astăzi, în ținutul dobrogean, amintirea peșterii în care se spune că s-ar fi adăpostit și sălășluit Apostolul în vremea propovăduirii sale.

Mutarea la Domnul și moaștele

Ajungând în cetatea Patras din Ahaia, Sfântul Andrei a adus la Hristos mulțime de suflete, tămăduind bolnavi și surpând închinarea idolilor. Aceasta a stârnit mânia stăpânitorului locului, care, după ce l-a îndemnat în zadar să jertfească idolilor, l-a osândit la moarte pe cruce. Spre a-i lungi chinul, Apostolul a fost legat, iar nu pironit, pe o cruce în chip de X — numită de atunci „crucea Sfântului Andrei”. Vreme de trei zile, atârnând pe lemn, nu a încetat a propovădui poporului adunat, până ce, rugându-se, și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Sfintele sale moaște au fost mai târziu strămutate la Constantinopol, iar în veacurile următoare o parte a lor a ajuns la Amalfi, în Italia, întorcându-se cinstitul său cap la Patras; părticele din moaștele sale se află spre închinare și în țara noastră.

Cinstirea

Sfântul Apostol Andrei este pomenit în fiecare an la 30 noiembrie. Pentru credincioșii români are o însemnătate cu totul deosebită, fiind socotit „Apostolul românilor”, cel prin care a strălucit întâia oară lumina Evangheliei la Dunăre și la Marea Neagră. Pentru aceasta, Biserica Ortodoxă Română l-a așezat „Ocrotitorul României”, iar ziua sa de pomenire este cinstită cu mare praznic în toată țara. La el aleargă credincioșii cerând statornicie în credința cea strămoșească, unire și ajutor în toate nevoile, mulțumind lui Dumnezeu pentru darul credinței primit din vechime prin osteneala Apostolului celui Întâi chemat.