Sfântul Apostol și Evanghelist Luca

Viața

Sfântul Apostol și Evanghelist Luca a fost de neam din Antiohia cea mare a Siriei, trăgându-se, după cum arată tradiția, dintre neamuri, iar nu din iudei. Din tinerețe s-a îndeletnicit cu învățătura și a deprins meșteșugul doctoricesc, ajungând doctor iscusit al trupurilor, precum și cunoscător al artelor și al zugrăvelii. Auzind de Domnul nostru Iisus Hristos și de învățătura Lui, s-a aprins cu dragoste dumnezeiască și, lăsând deșertăciunea, a venit la Hristos, numărându-se, după mărturia Bisericii, între cei șaptezeci de apostoli pe care Domnul i-a trimis să propovăduiască.

Propovăduirea

După Înălțarea Domnului și după pogorârea Duhului Sfânt, Sfântul Luca s-a alăturat Sfântului Apostol Pavel, făcându-se însoțitor credincios și împreună-lucrător al lui în ostenelile propovăduirii. L-a urmat pe marele Apostol în multe dintre călătoriile lui misionare, împărtășind primejdiile și necazurile Evangheliei; iar Pavel însuși îl pomenește cu dragoste în epistolele sale, numindu-l doctorul cel iubit. Când toți ceilalți se depărtaseră, Luca a rămas lângă dânsul până la sfârșit, precum scrie Apostolul din temniță: numai Luca este cu mine.

Purtând grijă de întărirea credincioșilor, Sfântul Luca a scris, insuflat de Duhul Sfânt, cea de-a treia Evanghelie, pe care a închinat-o lui Teofil, adunând cu grijă cele despre viața și învățătura Mântuitorului. Evanghelia lui strălucește prin milostivire și prin dragostea de oameni: numai la el se află pilda fiului risipitor, pilda samarineanului milostiv și multe cuvinte de mângâiere către cei păcătoși și săraci; tot el a scris pe larg cele despre Buna Vestire și despre Nașterea Domnului. A alcătuit apoi și cartea Faptele Apostolilor, în care a istorisit pogorârea Duhului Sfânt și nașterea și creșterea Bisericii, mai ales ostenelile Sfântului Pavel. Pentru aceasta, între cei patru evangheliști, semnul lui este vițelul, spre închipuirea jertfei. Iar tradiția Bisericii îl cinstește ca fiind cel dintâi care a zugrăvit icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ținând în brațe pe Pruncul Hristos; pentru aceea este socotit ocrotitorul zugravilor de icoane, precum și al doctorilor.

Mutarea la Domnul și moaștele

După adormirea Sfântului Pavel, Sfântul Luca nu a încetat a propovădui, ci a străbătut multe ținuturi, vestind pe Hristos, mai ales prin părțile Greciei. Acolo, după tradiție, ostenindu-se până la adânci bătrâneți, și-a săvârșit alergarea, primind sfârșit mucenicesc și trecând către Domnul pe care Îl iubise. Sfintele lui moaște au fost mai târziu mutate cu cinste la Constantinopol, iar o mare parte dintr-însele se păstrează astăzi în cetatea Padova din Italia, dăruind binecuvântare celor ce se închină lor.

Cinstirea

Sfântul Apostol și Evanghelist Luca este pomenit de Biserică în ziua de 18 octombrie. El este cinstit în toată lumea creștină deopotrivă ca evanghelist purtător de Duh, ca ocrotitor al doctorilor și al celor ce zugrăvesc cele sfinte și ca următor osârdnic al marelui Apostol Pavel. Prin Evanghelia și prin Faptele Apostolilor scrise de dânsul, glasul lui răsună până astăzi în toată Biserica, chemând pe credincioși la milostivire, la rugăciune și la iubirea de Dumnezeu și de oameni.