Sfântul Atanasie cel Mare

Viața

Sfântul Atanasie cel Mare s-a născut în cetatea Alexandriei, pe la anul 296, din părinți creștini, și încă din tinerețe s-a arătat râvnitor pentru cunoașterea Scripturilor și pentru viața cea curată. Fiind tânăr, a fost luat sub oblăduirea Sfântului Alexandru, arhiepiscopul Alexandriei, care, văzându-i ascuțimea minții și tăria credinței, l-a făcut diacon și l-a avut aproape ca pe un ajutor de nădejde. În acea vreme se ridicase Arie, preot din Alexandria, care hulea dumnezeirea Fiului lui Dumnezeu, zicând că Fiul ar fi doar o făptură și că a fost cândva o vreme când El nu era; iar învățătura lui cea rea tulbura toată Biserica.

Păstorirea

Încă tânăr fiind, Atanasie a luat parte, alături de arhiepiscopul său, la cel dintâi Sinod a toată lumea, ținut la Niceea în anul 325, unde s-a arătat stâlp neclintit împotriva rătăcirii lui Arie. Prin cuvântul și priceperea sa a fost de mare ajutor Sfinților Părinți, care au mărturisit că Fiul este deopotrivă veșnic și de o ființă cu Tatăl. La puțină vreme după aceea, Atanasie a fost ridicat în scaunul patriarhicesc al Alexandriei și a păstorit turma lui Hristos cu multă râvnă, mărturisind neîncetat dreapta credință. Dar arienii, sprijiniți uneori chiar de împărați, au pornit împotriva lui prigoane, clevetiri și multe surghiunuri, învinuindu-l pe nedrept de tot felul de fărădelegi. De mai multe ori a fost izgonit din scaunul său și silit să pribegească, ascunzându-se adeseori în pustia Egiptului, la părinții monahi, între care era și Cuviosul Antonie cel Mare, a cărui viață sfântul a scris-o mai apoi. Rămânând până la sfârșit neclintit în adevăr, a întărit Biserica prin multe scrieri, precum cea despre Întruparea Cuvântului lui Dumnezeu.

Mutarea la Domnul

După o viață de osteneli și de lupte pentru credință, în care a petrecut aproape jumătate de veac slujind Bisericii Alexandriei, când în scaun, când în surghiun, Sfântul Atanasie a biruit toate uneltirile vrăjmașilor și s-a mutat cu pace către Domnul, în anul 373, lăsând Bisericii comoara scrierilor și pilda statorniciei sale.

Cinstirea

Pentru marile sale osteneli și pentru neclintirea în dreapta credință, Biserica l-a numit „cel Mare” și l-a cinstit ca stâlp al Ortodoxiei. Pomenirea sa se face la 18 ianuarie, împreună cu Sfântul Chiril al Alexandriei, iar mutarea sa către Domnul se prăznuiește și la 2 mai. Sfântul rămâne apărător al dreptei credințe și povățuitor al celor ce se luptă împotriva rătăcirilor.