Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou

Viața

Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou s-a născut în satul Basarabov, din ținutul Rusciucului, pe malul drept al Dunării, în părțile de astăzi ale Bulgariei, și a viețuit, după tradiție, în veacul al XIII-lea. Era de neam sărac și simplu, iar din copilărie a fost păstor de vite, purtând grijă de turmele satului. Blând, tăcut și temător de Dumnezeu, se deosebea între ceilalți prin curăția inimii și prin gingășia conștiinței sale.

Se povestește despre dânsul cum, călcând fără de voie un cuib de păsări și pricinuind fără vrere moartea puilor, atât de mult s-a mustrat pe sine pentru o greșeală atât de mică, încât ani îndelungați a ținut acel picior desculț, în arșița verii și în gerul iernii, canonisindu-se singur — semn al unei conștiințe nespus de gingașe, care se temea a greși înaintea lui Dumnezeu chiar și în cele mai mărunte.

Nevoințele

Crescând în dragostea de Dumnezeu, s-a lepădat de grijile lumii și s-a retras din sat spre viața cea singuratică. După tradiție, și-a găsit sălaș într-o peșteră de lângă apa Lomului, în apropierea satului său de naștere, unde a petrecut în post, în priveghere și în rugăciune, luptându-se cu ispitele și curățindu-și inima. Puține s-au păstrat despre nevoințele lui, căci a fugit de slava oamenilor și a viețuit în ascuns, cunoscut numai de Dumnezeu; dar viața lui curată și smerită a bineplăcut Domnului, Care avea să-l preaslăvească după mutarea sa.

Se spune că, simțindu-și sfârșitul aproape, s-a așezat spre odihnă între două lespezi de piatră, lângă râu, unde trupul său a rămas multă vreme neștiut. Iar când apele, umflându-se, au scos într-un târziu la iveală moaștele sale nestricate, printr-însele s-au început multe minuni și tămăduiri, încât vestea sfințeniei lui s-a răspândit în tot ținutul.

Mutarea la Domnul și moaștele

Vreme îndelungată sfintele sale moaște au fost cinstite la Basarabov, izvorând tămăduiri celor bolnavi și ajutor celor aflați în nevoi. În timpul unui război dintre împărății, pe la anul 1774, ele au fost izbăvite de înstrăinare prin osârdia unui credincios și au fost aduse în Țara Românească, la București, fiind așezate în Catedrala Mitropoliei, cea de astăzi Catedrală Patriarhală. Acolo se află până în ziua de astăzi, într-o raclă de mult preț, ocrotind cetatea și pe toți cei ce aleargă cu credință la ele.

Cinstirea

Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou este cinstit ca ocrotitor al Bucureștilor, iar pomenirea sa se face în ziua de 27 octombrie. Este numit „cel Nou" spre deosebire de Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir, a cărui pomenire se face în ziua dinaintea lui. În fiecare an, la praznicul său, mulțime de credincioși din toată țara vin să se închine la racla lui, iar sfintele moaște sunt scoase spre închinare mai ales în vremuri de secetă, de boală și de primejdie, când cetatea cere ajutorul ocrotitorului ei. Așa a rânduit Dumnezeu ca un smerit păstor de vite să ajungă comoară de mult preț și mijlocitor neîncetat pentru poporul dreptcredincios.