Sfântul Cuvios Efrem Sirul

Viața

Sfântul Efrem s-a născut în cetatea Nisibe (Nisibis) a Mesopotamiei, așezată la hotarul dintre Imperiul Roman și cel Persan, la începutul veacului al IV-lea, într-o vreme când Biserica ieșea din cumplitele prigoane și înflorea prin sfinți dascăli. Din tinerețe s-a aprins de dragostea lui Dumnezeu și, lepădând deșertăciunile lumii, s-a făcut ucenic al Sfântului Iacob, episcopul Nisibei, unul dintre Părinții care au luat parte la Sinodul cel dintâi a toată lumea, de la Niceea. Sub povățuirea acestui mare arhiereu, tânărul Efrem a deprins deopotrivă învățătura cea sfântă și nevoința pustnicească, învățând să-și supună trupul duhului prin post, priveghere și rugăciune neîncetată.

Nevoințele

Nevoindu-se în munții și peșterile din preajma Nisibei, iar mai apoi, după ce cetatea a fost dată perșilor, mutându-se la Edessa, Sfântul Efrem a strălucit prin adâncă smerenie și prin darul lacrimilor. Se plângea neîncetat pentru păcatele sale și ale lumii, socotindu-se pe sine mai prejos decât toți, iar din această străpungere a inimii a izvorât mulțimea scrierilor sale. A alcătuit tâlcuiri la dumnezeiasca Scriptură, cuvântări de umilință și nenumărate cântări duhovnicești, prin care a apărat dreapta credință împotriva rătăcirilor eretice și a hrănit sufletele credincioșilor. Pentru dulceața și puterea acestor cântări a fost numit „harfa Duhului Sfânt”. Din adâncă smerenie, nu a primit să fie hirotonit decât diacon, socotindu-se nevrednic de treapta preoției. Lui i se datorează rugăciunea „Doamne și Stăpânul vieții mele”, pe care Biserica o rostește în tot Postul Mare, cerând izbăvire de trândăvie, de grăirea în deșert și de iubirea de stăpânire, și dăruire de duh de curăție, de smerenie și de dragoste.

Mutarea la Domnul

Ajungând la adânci bătrâneți, Sfântul Efrem și-a petrecut cei din urmă ani slujind aproapelui; după tradiție, în vremea unei foamete cumplite din Edessa a împărțit celor lipsiți milostenie și hrană, îngrijindu-se de cei bolnavi. Adormind în pace, a lăsat Bisericii o comoară nesecată de scrieri duhovnicești, care până astăzi hrănesc pe cei ce caută pocăința și umilința inimii.

Cinstirea

Sfântul Efrem Sirul este cinstit ca unul dintre marii dascăli și părinți ai Bisericii, pomenirea lui făcându-se în ziua de 28 ianuarie. Scrierile sale, tălmăcite în multe limbi, se citesc și astăzi în mănăstiri și în casele credincioșilor, iar rugăciunea sa de umilință rămâne piatra de temelie a nevoinței din Postul Mare. Pentru cei ce caută darul lacrimilor și al pocăinței, el este pururea povățuitor și cald mijlocitor înaintea lui Dumnezeu.