Viața
Sfântul Cuvios Grigorie s-a născut în părțile Decapolei din Isauria, către sfârșitul veacului al optulea, din părinți creștini și temători de Dumnezeu. Din tinerețe a iubit pe Hristos mai presus de toate și, nevrând să se supună nunții pe care i-o pregăteau părinții, a ales viața călugărească, luând asupra sa jugul cel bun al ascultării și al înfrânării. A intrat în mănăstire și s-a deprins cu nevoințele monahicești, sârguindu-se la rugăciune, la post și la citirea dumnezeieștilor Scripturi.
Nevoințele
Iubind liniștea, Sfântul Grigorie s-a nevoit o vreme în locuri pustii și strâmtorate, luptând cu ispitele și biruindu-le prin darul lui Dumnezeu. Dar râvna pentru mântuirea aproapelui l-a scos din liniște și l-a purtat prin multe cetăți și ținuturi. Aceasta se petrecea în vremea prigoanei împotriva sfintelor icoane, când mulți se lepădau de cinstirea lor de frica stăpânirii. Sfântul a stat cu bărbăție întru apărarea icoanelor, propovăduind pretutindeni dreapta credință și întărind pe credincioși. A străbătut multe locuri, ajungând până la Roma și la alte cetăți depărtate, răbdând pe cale osteneli, primejdii, foame și felurite necazuri, dar rămânând neclintit în dragostea lui Dumnezeu.
Pentru curăția vieții și pentru multele lui osteneli, Dumnezeu l-a dăruit cu darul înainte-vederii și al facerii de minuni, încât tămăduia boli și izgonea duhurile cele necurate. Între ucenicii care au sporit prin povățuirea lui se numără și Sfântul Iosif, scriitorul de cântări.
Mutarea la Domnul și moaștele
Ostenit de călătorii și de nevoințe, Sfântul Grigorie s-a mutat cu pace către Domnul în cetatea Constantinopolului, în veacul al nouălea. Sfintele sale moaște au fost păstrate cu cinste, iar mai târziu, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, au fost aduse în țara noastră. Ele se află astăzi la Mănăstirea Bistrița din județul Vâlcea, ctitorie a boierilor Craiovești, unde sunt cinstite de mulțime de credincioși și izvorăsc tămăduiri celor ce se apropie cu credință.
Cinstirea
Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul este unul dintre sfinții cu moaște întregi așezate în pământul românesc, pentru care se bucură cu deosebire credincioșii din țara noastră. Biserica îl prăznuiește la 20 noiembrie, alergând la mijlocirea lui pentru întărire în credință, ocrotire pe cale și tămăduire de boli și de patimi.
Comentarii și recenzii
Fii primul care lasă un gând.