Sfântul Ierarh Grigorie Teologul

Viața

Sfântul Grigorie s-a născut pe la anul 329, în ținutul Capadociei, aproape de cetatea Nazianz, din părinți sfinți. Tatăl său, tot Grigorie cu numele, ajunsese episcop al Nazianzului, iar mama sa, Sfânta Nona, era femeie aleasă și temătoare de Dumnezeu, care prin rugăciunile ei l-a adus la credință pe soțul său și și-a închinat fiul lui Dumnezeu încă înainte de nașterea lui. Crescut în frica Domnului, tânărul Grigorie a fost trimis la învățătură, umblând prin vestitele școli ale vremii și ajungând, în cele din urmă, la Atena.

Acolo a legat o prietenie sfântă cu Sfântul Vasile cel Mare, împreună cu care a deprins toată înțelepciunea, dar mai ales dragostea de nevoință și de curăție. Se spunea despre ei că nu cunoșteau decât două căi: aceea către biserică și aceea către școală. După ce a strălucit în învățătură, Grigorie s-a întors în patria sa și, iubind liniștea și rugăciunea, a dorit să viețuiască departe de zarva lumii, în singurătate și în cugetare la cele dumnezeiești.

Păstorirea

Dar Biserica avea nevoie de un asemenea bărbat în vremuri grele, când eresul lui Arie tulbura dreapta credință, tăgăduind dumnezeirea Fiului. Împotriva voii sale, Grigorie a fost hirotonit preot de tatăl său și, mai apoi, așezat episcop. Chemat la Constantinopol, unde arienii stăpâneau aproape toate bisericile, a început a propovădui într-un mic locaș credința cea dreaptă. Prin cuvântările sale despre Sfânta Treime — adânci, luminate și pline de dumnezeiască înțelepciune — a întărit pe cei dreptcredincioși și a întors mulțime de rătăciți, pentru care a fost numit „Teologul”, adică cel ce grăiește cu adevărat despre Dumnezeu.

Ajungând arhiepiscop al Constantinopolului, a luat parte la cel de-al Doilea Sinod a toată lumea, adunat în cetatea împărătească, unde s-a mărturisit și dumnezeirea Duhului Sfânt. Văzând însă că din pricina lui se iscă neînțelegeri și tulburare, cu adevărată smerenie a lăsat de bunăvoie scaunul, punând pacea Bisericii mai presus de cinstea sa, și s-a întors în locurile părintești.

Mutarea la Domnul și moaștele

Petrecându-și cei din urmă ani în singurătate, în rugăciune și în scrierea de cuvântări și de cântări sfinte, Sfântul Grigorie s-a mutat la Domnul pe la anul 390, lăsând Bisericii o comoară de scrieri de mare adâncime teologică. Cinstitele lui moaște au fost mai târziu strămutate la Constantinopol, iar o parte din ele a fost dusă la Roma. În vremea noastră, o parte însemnată din moaștele sale a fost dăruită înapoi Bisericii Răsăritului și se păstrează cu evlavie, spre binecuvântarea credincioșilor.

Cinstirea

Sfântul Grigorie este unul dintre puținii părinți pe care Biserica i-a cinstit cu numele de „Cuvântătorul de Dumnezeu”, alături de Sfântul Apostol Ioan. Împreună cu Sfinții Vasile cel Mare și Ioan Gură de Aur, el este cinstit ca unul dintre cei trei mari dascăli și ierarhi ai lumii, luminători ai dreptei credințe. Biserica îl prăznuiește în ziua de 25 ianuarie. Pentru curăția învățăturii sale despre Preasfânta Treime și pentru smerenia cu care a slujit unitatea Bisericii, el rămâne pildă de înțelepciune și de blândețe. Pentru rugăciunile lui, să ne dăruiască Domnul dreapta credință și luminarea minții.