Sfântul Mare Mucenic Iacov Persul

Viața

Sfântul Mare Mucenic Iacov a fost de neam din Persia, dintr-o cetate însemnată, născut și crescut în credința creștină de părinți binecinstitori. Prin destoinicia și înțelepciunea sa, a ajuns om cu vază și cinste la curtea împăratului perșilor, fiind iubit de acesta și cinstit de toți. Avea soție credincioasă și o maică temătoare de Dumnezeu, care se bucurau de viețuirea lui cea bună.

Căderea și pocăința

Dar, ademenit de prietenia împăratului și de iubirea slavei celei trecătoare, când stăpânul său a pornit prigoană împotriva creștinilor, Iacov s-a temut și, spre a nu-și pierde cinstea și viața, s-a lepădat pentru o vreme de Hristos, urmând păgânătatea împăratului. Aflând aceasta, maica și soția sa s-au întristat cu amar și i-au trimis cuvânt de mustrare, plângând căderea lui și lepădându-se de părtășia cu el până ce se va întoarce la Hristos.

Citind scrisoarea lor și venindu-și în fire, Sfântul Iacov a cunoscut greutatea căderii sale și a plâns cu lacrimi amare. Umplându-se de râvnă și de căință, a hotărât să spele lepădarea prin mărturisire, chiar de-ar fi să-și dea și viața.

Pătimirea

Venind înaintea împăratului, Sfântul Iacov a mărturisit pe față că este creștin și că se căiește de lepădarea sa, defăimând deșertăciunea idolilor. Împăratul, mâniindu-se, l-a osândit la o moarte îndelungată și cumplită: să i se taie mădularele unul câte unul, încheietură cu încheietură. Iar călăii au început a-i tăia degetele, apoi mâinile și picioarele, mădular după mădular. În mijlocul acestor chinuri de nespus, sfântul nu s-a clătinat, ci la fiecare tăietură înălța rugăciune și mulțumire lui Dumnezeu, slăvindu-L și rugându-se pentru întărirea sa. În cele din urmă, i-au tăiat capul, iar el și-a dat sufletul în mâinile Domnului, primind cununa cea neveștejită a muceniciei.

Cinstirea

Pentru răbdarea sa uimitoare și pentru mulțimea rănilor răbdate cu bărbăție, Sfântul Iacov a fost numit între marii mucenici ai Bisericii. Pilda lui este de mare folos celor ce, după cădere, caută iarăși pe Dumnezeu, arătând că nu este păcat care să nu poată fi spălat prin pocăință adevărată și prin mărturisirea lui Hristos. Biserica îl prăznuiește la 27 noiembrie, cinstind pe cel ce prin căință și mucenicie s-a făcut, din căzut, biruitor.