Sfântul Apostol Iacov, ruda Domnului

Viața

Sfântul Apostol Iacov este numit de Sfânta Scriptură „ruda Domnului” și „fratele Domnului”, fiind, după predania Bisericii, fiul dreptului Iosif, logodnicul Preacuratei Fecioare, din anii dinaintea logodirii sale. A crescut astfel în casa în care a copilărit și Mântuitorul, deprinzând din tinerețe frica de Dumnezeu și viețuirea cea curată. Pentru înfrânarea și sfințenia vieții sale a fost supranumit „cel Drept”: se spune că nu bea vin și nu se atingea de carne, purta veșmânt de in și își pleca atât de des genunchii la rugăciune, încât pielea lor se învârtoșase. Sfântul Apostol Pavel îl numără între cei cărora li S-a arătat Domnul cel înviat, iar petrecerea lui aspră și blândețea sa erau cinstite chiar și de cei ce nu credeau în Hristos.

Păstorirea

După Înălțarea Domnului, Sfinții Apostoli l-au așezat pe Iacov cel dintâi episcop al Ierusalimului, încredințându-i turma Bisericii-mame a creștinătății. El a păstorit-o cu multă înțelepciune, întărind pe credincioși în mărturisirea lui Hristos și povățuindu-i pe calea dreptății, pentru care poporul îl cinstea ca pe un zid și ocrotitor al său. La cel dintâi sobor al Apostolilor, ținut la Ierusalim, cuvântul său a fost ascultat cu deosebită cinstire și a adus pace în neînțelegerea dintre credincioșii veniți din neamuri și cei din tăierea împrejur. De la el ne-a rămas și o epistolă sobornicească, trimisă celor din risipire, plină de povață despre credința cea lucrătoare prin fapte. Tot lui i se atribuie și cea dintâi rânduială a Sfintei Liturghii, care îi poartă numele și mărturisește vechimea slujbei celei tainice.

Pătimirea și mutarea la Domnul

Văzând cărturarii și fariseii că mulți cred în Hristos prin propovăduirea lui, l-au suit pe aripa templului, cerându-i să lepede pe Domnul înaintea mulțimii adunate la praznic. Dar el a mărturisit și mai luminat dumnezeirea Mântuitorului, vestind că Acela șade de-a dreapta puterii și va veni pe norii cerului. Pentru aceasta a fost aruncat de sus; și, nemurind îndată din cădere, a îngenuncheat rugându-se pentru cei ce-l ucideau, până ce a fost lovit cu un lemn și și-a dat sufletul în mâinile Domnului. Astfel, bunul păstor și-a pus sufletul pentru turma sa, primind cununa muceniciei în cetatea Ierusalimului, în anii de la începutul Bisericii.

Cinstirea

Sfântul Apostol Iacov, ruda Domnului, este cinstit ca ocrotitor al preoției și al bunei rânduieli bisericești, iar numele său este pomenit ori de câte ori se săvârșește Liturghia ce-i poartă numele. Biserica îl prăznuiește la 23 octombrie, lăudând în el pe cel dintâi arhiereu al Ierusalimului și pe mucenicul dreptății. Credincioșii aleargă la mijlocirea lui cerând întărire în dreapta credință și în rugăciunea cea adevărată, ca, urmând vieții lui celei drepte, să dobândească și ei partea aleșilor.