Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul

Viața

Sfântul Prooroc Ilie a fost din Tesva Galaadului, de unde i se zice și Tesviteanul, și a trăit cu peste opt sute de ani înainte de venirea în trup a Domnului nostru Iisus Hristos. Zilele lui au căzut în vremea împăratului Ahab și a păgânei sale soții Izabela, care duseseră poporul lui Israel la închinarea idolului Baal și la tot felul de fărădelegi, lepădând legea Domnului. În acele zile de întuneric și de rătăcire, Ilie s-a ridicat ca un foc, aprins de râvnă pentru Dumnezeul cel adevărat, neînfricat înaintea celor puternici și neabătut de la dreptate. Viața lui întreagă a fost o necontenită mărturisire și slujire a lui Dumnezeu, în post, în rugăciune și în petrecere pustnicească.

Râvna pentru Dumnezeu

Pentru păcatele poporului și pentru închinarea la idoli, Ilie a vestit, în numele Domnului, secetă și foamete peste țară, și nu a plouat ani de zile, până când însuși proorocul a dezlegat cerul. În vremea secetei, Dumnezeu i-a purtat de grijă în chip minunat: mai întâi l-a adăpat din pârâul Cherit și l-a hrănit prin corbi, care îi aduceau dimineața și seara pâine și carne; apoi l-a trimis la o văduvă săracă din Sarepta Sidonului, la care făina din vas și untdelemnul din urcior nu s-au mai sfârșit până la încetarea secetei, spre hrana proorocului și a casei ei. Iar când fiul acelei văduve a murit, Ilie s-a rugat și l-a înviat, întorcându-l viu maicii sale. Cea mai strălucită biruință a sa a fost pe muntele Carmel, unde, înaintea întregului popor, a stat singur împotriva mulțimii prorocilor mincinoși ai lui Baal. Acolo a chemat pe Domnul, și s-a pogorât foc din cer care a mistuit jertfa, lemnele, pietrele și apa, încât tot poporul a strigat: „Domnul este Dumnezeu!” Astfel s-a dovedit înaintea tuturor puterea Dumnezeului celui adevărat, iar prorocii minciunii au fost dați pieirii.

Răpirea la cer

Prigonit de mânia Izabelei, Ilie a fugit în pustie și a ajuns până la muntele lui Dumnezeu, Horeb, unde Domnul i S-a arătat nu în vânt, nici în cutremur, nici în foc, ci în adiere de vânt lin, învățându-l blândețea și îndelunga răbdare. Acolo i s-a poruncit să ungă pe Elisei ca prooroc în locul său. La sfârșitul vieții sale pământești, mergând Ilie cu ucenicul său Elisei, iată car de foc și cai de foc i-au despărțit pe unul de altul, și Ilie s-a înălțat ca într-un vârtej la cer. Atunci a lăsat lui Elisei cojocul său și îndoită parte din duhul care era peste el, iar Elisei a rămas moștenitor al slujirii sale proorocești.

Cinstirea

Sfântul Prooroc Ilie este cinstit de Biserică drept mare între prooroci și pururea rugător pentru cei credincioși; el s-a arătat, împreună cu Moise, pe muntele Taborului, la Schimbarea la Față a Domnului. După Scripturi și după tradiție, este așteptat să vină din nou, împreună cu Enoh, înainte de a doua venire a Domnului, spre a mustra nelegiuirea și a întări pe cei credincioși. Pomenirea lui se face în fiecare an la 20 iulie. La români, Sfântul Ilie este dintre cei mai iubiți sfinți: nenumărate biserici și mănăstiri îi poartă hramul, iar poporul îl cheamă în rugăciune pentru ploaie la vreme de secetă, pentru roada câmpului și pentru izbăvire de primejdii, cinstindu-l ca pe un ocrotitor plin de putere înaintea lui Dumnezeu.