Sfântul Prooroc Ioan Botezătorul

Viața

Sfântul Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului, a fost fiul preotului Zaharia, din ceata lui Avia, și al Elisabetei, care era din fiicele lui Aaron și rudenie cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Bătrâni fiind amândoi și fără de copii, li s-a vestit de către arhanghelul Gavriil, în vremea slujirii lui Zaharia în templu, că vor naște un fiu care va merge înaintea Domnului „întru duhul și puterea lui Ilie”. Iar fiindcă s-a îndoit de vestea cea minunată, Zaharia a rămas mut până la nașterea pruncului. Astfel s-a născut Ioan prin minune, la bătrânețea părinților săi, cu șase luni mai înainte de Nașterea Domnului. Încă din pântecele maicii sale a cunoscut pe Stăpânul, săltând de bucurie când Fecioara Maria, purtându-L pe Hristos, a intrat în casa Elisabetei. Crescând și întărindu-se cu duhul, Ioan s-a retras de tânăr în pustia Iordanului, unde a viețuit în aspră nevoință, îmbrăcat cu haină din păr de cămilă și încins cu curea, hrănindu-se cu acride și cu miere sălbatică.

Propovăduirea și Botezul Domnului

Împlinindu-se vremea, cuvântul lui Dumnezeu a venit peste Ioan în pustie, și a ieșit la Iordan propovăduind botezul pocăinței spre iertarea păcatelor și strigând: „Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția cerurilor” și „Gătiți calea Domnului”. Mulțime de popor ieșea la el, mărturisindu-și păcatele și botezându-se în apa Iordanului, iar el îi îndemna la îndreptarea vieții și la facerea de bine. Fiind el atât de mare, când a venit Însuși Domnul să Se boteze, Ioan se ferea, zicând: „Eu am trebuință să fiu botezat de Tine”, dar a ascultat, ca să se împlinească toată dreptatea. Și, botezând pe Hristos în Iordan, a văzut cerurile deschizându-se și Duhul Sfânt pogorându-Se ca un porumbel peste Domnul, și a auzit glasul Tatălui: „Acesta este Fiul Meu cel iubit”. Arătând poporului pe Mântuitorul, a grăit: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii”. Iar despre acest mare prooroc a mărturisit Domnul Însuși că „între cei născuți din femei nu s-a ridicat altul mai mare decât Ioan Botezătorul”.

Tăierea capului și moaștele

Neîncetând a propovădui adevărul, Sfântul Ioan a mustrat pe Irod tetrarhul pentru fărădelegea de a fi luat pe Irodiada, femeia fratelui său; pentru aceasta a fost aruncat în temniță. Iar la un ospăț, fiica Irodiadei jucând și plăcând lui Irod, acesta i-a făgăduit cu jurământ orice va cere; iar ea, învățată de mama sa, a cerut capul lui Ioan pe tipsie. Și, deși întristat, Irod a trimis și a tăiat capul Înaintemergătorului în temniță, împlinindu-și astfel Sfântul alergarea prin mucenicie. Ucenicii i-au luat trupul și l-au îngropat. Sfintele sale moaște au fost din vechime cinstite de creștini; se păstrează cu deosebită evlavie cinstita sa mână dreaptă, cu care L-a botezat pe Domnul, precum și mărturii ale aflării cinstitului său cap, spre binecuvântarea și tămăduirea credincioșilor.

Cinstirea

Pentru vrednicia sa mai presus de a proorocilor, Sfântul Ioan Botezătorul este cinstit de Biserică mai mult decât toți sfinții după Maica Domnului și este pomenit de mai multe ori în cursul anului: Zămislirea sa (23 septembrie), Nașterea (24 iunie), Tăierea capului (29 august) și Soborul (7 ianuarie), care se prăznuiește a doua zi după Botezul Domnului, cinstind pe cel ce a slujit Tainei Botezului. La Soborul din 7 ianuarie Biserica îl laudă ca pe cel din urmă prooroc al Legii celei vechi și punte către Legea cea nouă a harului. Numele lui Ioan este între cele mai iubite și mai purtate de credincioșii români, iar nenumărate biserici îl au ca ocrotitor. La el aleargă credincioșii cerând duhul pocăinței și întoarcerea de la păcat, spre a aduce roade vrednice ale îndreptării.