Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul

Viața

Sfântul Cuvios Ioan Iacob s-a născut în anul 1913, în satul Crăiniceni din ținutul Botoșanilor, primind la botez numele Ilie. Rămas de mic orfan — mai întâi de mamă, iar apoi și de tată — a fost crescut cu multă dragoste și în frica lui Dumnezeu de bunica sa, femeie temătoare de Dumnezeu, care i-a sădit în inimă dorul de cele sfinte. Din copilărie s-a arătat blând, iubitor de rugăciune, de citire și de singurătate. A învățat carte cu osârdie, iar după ce a rămas și fără bunica care îl crescuse, a fost purtat de dragostea lui Dumnezeu tot mai adânc spre viața cea închinată Lui.

Nevoințele

Ajuns la vârsta bărbăției, tânărul Ilie a intrat în Mănăstirea Neamț, vestită vatră de sfințenie a Moldovei, unde s-a făcut monah, primind numele Ioan. Acolo s-a nevoit în ascultare, în post, în priveghere și în rugăciune, slujind o vreme și ca îngrijitor al bolnavilor și deprinzând smerenia și lepădarea de sine. Dar, aprins de dorul vieții pustnicești și de dorința de a se închina la Locurile Sfinte, a plecat, împreună cu alți doi monahi, în Țara Sfântă.

Acolo a viețuit mai întâi în ostenelile obștii, în preajma Iordanului și la mănăstiri din pustia Iudeii, iar o vreme a purtat și grija unui așezământ românesc de lângă apa Iordanului. Însetat însă de liniște și de rugăciune neîncetată, s-a retras în cele din urmă în adâncul pustiei Hozevei, sălășluindu-se într-o peșteră închinată Sfintei Ana, agățată de peretele stâncos al văii. În acea sihăstrie aspră, lipsit aproape de toate cele trebuincioase trupului, s-a nevoit în sărăcie deplină, în post și în neîncetată rugăciune, petrecând ca un înger în trup. Din prisosul inimii sale pline de umilință a scris multe învățături și poezii duhovnicești, pline de dulceață și de dor după Dumnezeu, prin care mângâie și astăzi pe cei ce le citesc.

Mutarea la Domnul și moaștele

După ani de aspre nevoințe, Cuviosul Ioan Iacob a adormit în pace în peștera sa din pustia Hozevei, în anul 1960, fiind îngropat acolo de cei apropiați. După trecerea a două decenii, în anul 1980, deschizându-se mormântul, sfântul său trup a fost aflat întreg și nestricat, răspândind bună mireasmă — semn vădit al sfințeniei vieții lui. Sfintele sale moaște se păstrează astăzi cu mare cinste la Mănăstirea Sfântul Gheorghe Hozevitul, în Țara Sfântă, unde credincioșii vin să se închine și primesc mângâiere și ajutor.

Cinstirea

Pentru sfințenia vieții sale, Biserica Ortodoxă Română l-a trecut în rândul sfinților, rânduindu-i pomenirea în ziua de 5 august. Cunoscut ca Sfântul Ioan Iacob de la Neamț ori Hozevitul, el este unul dintre cei mai iubiți cuvioși români din veacul trecut, cinstit deopotrivă în țară și în Locurile Sfinte. Prin scrierile și prin pilda vieții lui rămâne dascăl al rugăciunii, al sărăciei celei de bunăvoie și al dorului după Împărăția lui Dumnezeu, îndemnând pe fiecare să caute mai întâi cele veșnice. Cei ce îl cheamă în rugăciune cer de la dânsul liniște sufletească, umilință și dragoste de rugăciune.