Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan Teologul

Viața

Sfântul Ioan a fost fiul lui Zevedei și al Salomeei și frate cu Sfântul Apostol Iacov. Pescar fiind în Galileea, își câștiga viața cu mâinile sale, dimpreună cu tatăl și cu fratele său. Când Domnul, umblând pe malul mării, i-a chemat, Ioan a lăsat îndată mreaja și pe tatăl său și a urmat lui Hristos, fără a se mai uita înapoi. Pentru curăția și dragostea inimii sale, s-a învrednicit a fi între cei mai apropiați ucenici ai Domnului, fiind de față la cele mai mari minuni și descoperiri ale Lui.

Ucenic preaiubit al Domnului, la Cina cea de Taină s-a rezemat pe pieptul Lui, iar în ceasul răstignirii, când ceilalți ucenici se risipiseră, el singur a stat lângă Cruce, împreună cu Maica Domnului. De aceea, de pe Cruce, Domnul i-a încredințat pe Preacurata Sa Maică, zicând: „Iată mama ta”; și de atunci ucenicul a luat-o la sine și a slujit-o ca un fiu.

Propovăduirea

După Înălțarea Domnului și pogorârea Duhului Sfânt, Sfântul Ioan a propovăduit Evanghelia în multe locuri, dar mai cu seamă în Asia, așezându-se la Efes. Pentru mărturisirea lui Hristos, a fost prins și trimis în surghiun în ostrovul Patmos, unde a primit de la Dumnezeu descoperirea tainelor celor de pe urmă, pe care a scris-o în cartea Apocalipsei. Tot atunci, ajutat de ucenicul său, a alcătuit cea de-a patra Evanghelie, care, spre deosebire de celelalte, începe cu mărturisirea dumnezeirii Cuvântului: „La început era Cuvântul, și Cuvântul era la Dumnezeu, și Dumnezeu era Cuvântul”. Pentru înălțimea acestei învățături a fost numit „Teologul”.

Toată propovăduirea și viața lui s-au cuprins în porunca iubirii. Se spune despre dânsul că, la adânci bătrâneți, nemaiputând griji multe, îi îndemna neîncetat pe ucenici cu aceleași cuvinte: „Fiilor, să vă iubiți unul pe altul”, iar când a fost întrebat de ce spune mereu același lucru, a răspuns că aceasta este porunca Domnului și, de se împlinește, este de ajuns.

Mutarea la Domnul și moaștele

Sfântul Ioan a viețuit mai mult decât toți ceilalți apostoli și a fost singurul dintre cei doisprezece care nu a murit prin mucenicie, ci s-a mutat la Domnul în pace, la adânci bătrâneți, în cetatea Efesului. După tradiție, și-a pregătit el însuși mormântul și, rugându-se, s-a așezat în el, iar când ucenicii au venit a doua zi, nu i-au mai găsit trupul. Din mormântul său izvora, în anumite zile, o pulbere de mare tămăduire, spre care alergau credincioșii; de aceea, în ziua de 8 mai, Biserica prăznuiește pomenirea lui.

Cinstirea

Sfântul Ioan este cinstit ca Apostol, ca Evanghelist și ca „Cuvântătorul de Dumnezeu”, nume dat în Biserică numai celor ce au grăit cel mai adânc despre taina lui Dumnezeu. Semnul lui între cei patru evangheliști este vulturul, pentru înălțimea cuvântului său. Biserica îi face pomenirea în ziua de 8 mai și în ziua adormirii sale, la 26 septembrie. Numit de obște „apostolul iubirii”, el rămâne dascăl al dragostei celei dumnezeiești. Pentru rugăciunile lui, să reverse Domnul și în inimile noastre dragostea de Dumnezeu și de aproapele.