Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș

Viața

Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș s-a născut pe la anul 1568 în cetatea Raguza din Dalmația, la țărmul Mării Adriatice, din părinți creștini și evlavioși, primind la botez numele de Iacob. Crescut de mic în dreapta credință și în frica de Dumnezeu, a deprins de timpuriu dragostea pentru cele sfinte și dorul vieții celei curate. Purtat de dorul viețuirii îngerești, a mers la Muntele Athos, grădina Maicii Domnului, unde a îmbrăcat haina călugăriei, primind numele de Iosif. Acolo s-a nevoit vreme îndelungată în ascultare, în post aspru, în priveghere și în rugăciune neîncetată, curățindu-și sufletul și dobândind darurile Duhului Sfânt. Se spune că a viețuit în mai multe așezăminte athonite, sporind necontenit în fapte bune și în rugăciune, până ce faima sfințeniei sale a ajuns departe, dincolo de hotarele Sfântului Munte.

Păstorirea

Pentru viața lui îmbunătățită, Sfântul Iosif a fost chemat, la adânci bătrâneți, să păstorească Biserica lui Hristos, fiind ales mitropolit al Banatului, cu scaunul la Timișoara, pe la anul 1650. Erau vremuri grele și tulburi pentru credincioșii ortodocși aflați sub stăpânire străină, iar noul ierarh a păstorit turma cu blândețe, cu înțelepciune și cu dragoste părintească, întărind pe cei slabi în credință, mângâind pe cei necăjiți și fiind pildă de sfințenie tuturor. Se pomenește între minunile sale oprirea, prin rugăciunea lui, a unui foc mare ce cuprinsese cetatea Timișoarei și amenința s-o mistuie: ridicându-și mâinile spre cer și rugându-se cu lacrimi, s-a pornit ploaie și s-a stins focul, spre uimirea și folosul întregii cetăți.

Mutarea la Domnul și moaștele

După câțiva ani de păstorire, simțindu-și puterile trupești slăbite și dorind liniștea cea de multă vreme căutată, Sfântul Iosif s-a retras la Mănăstirea Partoș, în ținutul Banatului, unde și-a petrecut cele din urmă zile în rugăciune și în nevoință. Acolo a adormit în pace, pe la anul 1656, și a fost îngropat în biserica mănăstirii. Sfintele sale moaște, izvorâtoare de tămăduiri, au fost cinstite din vechime de credincioșii bănățeni; iar în veacul al XX-lea, când Biserica Ortodoxă Română l-a trecut în rândul sfinților (proclamarea solemnă făcându-se în anul 1956), au fost mutate cu cinste la Catedrala Mitropolitană din Timișoara, unde se află până astăzi.

Cinstirea

Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș este pomenit la 15 septembrie și este cinstit ca ocrotitor al Banatului și mijlocitor grabnic înaintea lui Dumnezeu. La racla sa din Timișoara și la Mănăstirea Partoș aleargă mulți credincioși, cerând ajutor în boli, în necazuri și în primejdii, și mulți mărturisesc tămăduiri și izbăviri dobândite prin rugăciunile lui. Cinstirea lui, păstrată neîntrerupt de bănățeni de-a lungul veacurilor, s-a întărit și mai mult după așezarea sfintelor moaște în catedrala din Timișoara. Prin viața sa, care a unit nevoința aspră a Athosului cu slujirea jertfelnică a arhieriei, Sfântul Iosif rămâne pildă de smerenie și de sfințenie pentru credincioșii din Banat și din toată țara.