Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul

Viața

Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul s-a născut la Constantinopol, pe la anul 580, dintr-o familie de bun neam și cu stare. Înzestrat cu minte aleasă și cu adâncă învățătură, a ajuns de tânăr întâiul dintre sfetnicii de taină ai împăratului, cinstit de toți pentru priceperea și dreptatea sa. Dar, văzând nestatornicia slavei lumești și dorind mai mult cele veșnice, a lăsat curtea împărătească și s-a făcut monah, la o mănăstire din preajma cetății, dându-se cu totul rugăciunii și cugetării la cele dumnezeiești.

Mărturisirea dreptei credințe

Adâncindu-se în Scripturi și în scrierile Sfinților Părinți, Sfântul Maxim a ajuns unul dintre cei mai mari și mai adânci teologi ai Bisericii, tâlcuind cu limpezime tainele cele înalte ale credinței. Când s-a ridicat eresul monotelit, care tăgăduia voința omenească a lui Hristos, învățând că în El este o singură voință, Sfântul Maxim a stat neclintit pentru adevăr, mărturisind că Domnul, fiind deopotrivă adevărat Dumnezeu și adevărat om, are două voințe și două lucrări, dumnezeiască și omenească, neamestecate și nedespărțite. Pentru apărarea dreptei credințe a străbătut multe locuri, a scris nenumărate cărți și a întărit soborul de la Roma care a osândit rătăcirea, înfruntând deopotrivă pe eretici și pe cei puternici ai lumii care îi sprijineau.

Pârât și adus la Constantinopol, a fost îndelung ispitit să primească rătăcirea, cu momeli și cu amenințări; dar el a răspuns că nu poate tăcea acolo unde se leapădă adevărul. Pentru statornicia sa a fost osândit la surghiun și supus la chinuri: i s-au tăiat limba și mâna cea dreaptă, ca să nu mai poată nici grăi, nici scrie adevărul. Însă, după mărturia celor de atunci, Dumnezeu i-a păstrat în chip minunat glasul.

Mutarea la Domnul și moaștele

Purtat în surghiun în ținutul depărtat al Laziei, la marginea de răsărit a lumii creștine, Sfântul Maxim s-a mutat către Domnul în anul 662, sfârșind ca mărturisitor pentru Hristos. Iar dreapta credință pentru care a pătimit a biruit: la Sinodul al șaselea a toată lumea, ținut la Constantinopol, învățătura despre cele două voințe ale Mântuitorului a fost întărită ca dogmă a Bisericii. Moaștele și pomenirea lui sunt cinstite până astăzi, mai cu seamă în ținuturile unde a pătimit.

Cinstirea

Sfântul Maxim Mărturisitorul este pomenit de Biserică în ziua de 21 ianuarie. El este cinstit ca dascăl al Ortodoxiei și pildă a mărturisirii care pune adevărul mai presus de viață. Pentru credincioșii români, scrierile sale duhovnicești, cuprinse în Filocalie, au rămas hrană aleasă a vieții lăuntrice, iar chipul lui — icoană a curajului de a apăra dreapta credință în vremuri de rătăcire și de prigoană.