Sfântul Ierarh Nicolae

Viața

Sfântul Ierarh Nicolae s-a născut pe la anul 270 în cetatea Patara din Lichia, ținut din Asia Mică, din părinți dreptcredincioși și cu stare, care multă vreme fuseseră fără de copii și l-au primit ca pe un dar de la Dumnezeu. Din pruncie s-a arătat vas ales, crescând în post și în rugăciune și iubind mai mult decât toate Biserica lui Hristos și pe cei săraci. Rămânând moștenitor al unei averi însemnate după mutarea părinților săi, nu a ținut-o pentru sine, ci a împărțit-o celor lipsiți. Vestită a rămas până astăzi milostenia prin care a scăpat de la pierzare trei fete sărace: aflând că tatăl lor, din pricina sărăciei, era gata să le dea spre necinste, Nicolae a aruncat de trei ori, noaptea și pe ascuns, pungi cu aur pe fereastra casei lor, spre a le fi zestre; iar din această faptă a milei s-a născut și obiceiul darurilor făcute copiilor de ziua sa. Ducând viață curată, a fost învrednicit de treapta preoției, iar mai apoi, prin rânduială dumnezeiască, a fost ales arhiepiscop al Mirelor Lichiei.

Păstorirea

Ca păstor al turmei lui Hristos, Sfântul Nicolae s-a arătat blând și milostiv cu cei smeriți, dar neînfricat înaintea celor puternici și nezguduit în dreapta credință. În vremea prigoanei celei mari, ridicate asupra creștinilor, a mărturisit pe Hristos și a răbdat temniță și strâmtorare, rămânând întreg în credință până la venirea vremilor de pace. La Sinodul cel dintâi a toată lumea, adunat la Niceea în anul 325, s-a numărat între Sfinții Părinți care au apărat dumnezeirea Fiului lui Dumnezeu împotriva relei învățături a lui Arie, care hulea zicând că Fiul ar fi doar făptură. Purtător de grijă pentru toți, a izbăvit de la moarte pe niște bărbați osândiți pe nedrept, oprind cu mâna sa sabia călăului; a scăpat cetatea sa de foamete și a fost, celor de pe mare, grabnic ajutător în furtuni și în primejdii.

Mutarea la Domnul și moaștele

Ajungând la adânci bătrâneți și plin de fapte bune, Sfântul Nicolae s-a mutat cu pace către Domnul, pe la anul 343, și a fost îngropat în cetatea sa. Din sfintele sale moaște a început să izvorască mir binemirositor și tămăduitor, care se revarsă până astăzi spre folosul celor ce aleargă cu credință. După multă vreme, când ținutul Mirelor era amenințat de năvăliri, cinstitele sale moaște au fost strămutate în cetatea Bari, din sudul Italiei, unde se află și în ziua de astăzi, izvorând necontenit sfântul mir; iar strămutarea aceasta o cinstește Biserica în ziua de 9 mai.

Cinstirea

Sfântul Ierarh Nicolae este pomenit în fiecare an la 6 decembrie și este unul dintre cei mai iubiți și mai cinstiți sfinți în toată lumea creștină, numit de credincioși „grabnic ajutător” în toată nevoia. Este cinstit ca ocrotitor al copiilor, al călătorilor și al celor de pe mare, al negustorilor și al tuturor celor osândiți pe nedrept. La români, evlavia către Sfântul Nicolae este foarte veche și adâncă: nenumărate biserici îl au drept ocrotitor, numele său este între cele mai purtate, iar în seara dinaintea praznicului părinții obișnuiesc să facă daruri copiilor, în amintirea milosteniei lui. La el aleargă cu încredere cei aflați în lipsuri și în primejdii, cerând ajutorul lui cel grabnic și mijlocirea către Dumnezeu spre iertarea păcatelor.