Sfântul Cuvios Pahomie cel Mare

Viața

Sfântul Cuvios Pahomie cel Mare s-a născut în Tebaida Egiptului, către sfârșitul veacului al treilea, din părinți păgâni. În tinerețe a fost luat cu sila ostaș în oastea împăratului. Fiind ținut, împreună cu ceilalți, sub pază într-o cetate, niște creștini au venit și le-au adus de mâncare și cele de trebuință, purtându-se cu multă milostivire. Minunându-se tânărul de dragostea lor, a întrebat cine sunt; iar aflând că sunt creștini, care fac bine tuturor pentru numele lui Hristos, s-a umplut de dorul acestei credințe. Slobozit din oaste, s-a dus și s-a botezat.

Nevoințele

După botez, retrăgându-se în pustie, s-a nevoit sub povățuirea bătrânului sihastru Palamon, deprinzând de la el rugăciunea, postul și ascultarea. Într-o zi, pe când se ruga, un înger al Domnului i s-a arătat și i-a încredințat rânduiala vieții monahale, poruncindu-i să adune pe cei ce voiesc a se mântui și să-i povățuiască după această pravilă. Ascultând, Sfântul Pahomie a întemeiat la Tabenisi, pe malul Nilului, cea dintâi chinovie, adică viața de obște bine rânduită, în care frații trăiau împreună sub aceeași pravilă, în muncă, post și rugăciune, având toate de obște și tăindu-și voia prin ascultare. Mulțime de ucenici s-au adunat în jurul lui, încât a fost nevoit să întemeieze mai multe mănăstiri, iar sora sa a așezat, după aceeași rânduială, o obște de fecioare. El le era tuturor părinte, chip de smerenie și de dragoste. A rânduit pe frați în case și cete, punând peste fiecare mănăstire un mai-mare, iar el purta grija tuturor, până ce numărul lor a crescut la câteva mii. Sfântul Atanasie cel Mare a cinstit nevoința lui, iar ucenicul său, Cuviosul Teodor cel Sfințit, i-a urmat în povățuirea obștilor.

Mutarea la Domnul

Bineplăcând lui Dumnezeu, după ani îndelungați de povățuire a miilor de frați, Sfântul Pahomie s-a mutat către Domnul în vreme de molimă ce se abătuse asupra mănăstirilor sale, către mijlocul veacului al patrulea, lăsând Bisericii pilda și pravila vieții călugărești de obște.

Cinstirea

Sfântul Pahomie este cinstit ca temelie și părinte al vieții de obște, de la care au luat rânduială nenumărate mănăstiri din Răsărit și din Apus; pravila sa a fost tălmăcită și în limba latină și a înrâurit întreaga viață monahală a Bisericii. Pomenirea lui se face la 15 mai. Cu rugăciunile lui, cei ce viețuiesc în mănăstiri și toți creștinii deprind calea ascultării, a lepădării de sine și a dragostei frățești.