Sfântul Mare Mucenic Pantelimon

Viața

Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon s-a născut în cetatea Nicomidiei, pe la sfârșitul veacului al treilea, dintr-un tată de neam ales, dar păgân, și dintr-o mamă creștină, cu numele Euvula, care s-a nevoit să-l crească în credința cea adevărată. Murindu-i însă mama pe când era încă tânăr, copilul a fost dat de tatăl său la învățătură: a deprins mai întâi științele elinești, iar apoi a fost încredințat vestitului doctor Eufrosin, de la care a învățat cu iscusință meșteșugul doctoricesc, încât ajunsese cunoscut chiar și împăratului. Purta atunci numele Pantoleon.

Trecând adesea pe calea sa, tânărul a cunoscut pe Sfântul preot Ermolae, care se ascundea de prigoană; iar acesta, văzându-i inima curată, i-a vestit pe Hristos, adevăratul Doctor al sufletelor și al trupurilor. Iar când tânărul a înviat, cu chemarea numelui lui Hristos, un copil ucis de mușcătura unei vipere, a crezut din toată inima și a fost botezat de Sfântul Ermolae; și, pentru milostivirea lui cea către toți, a fost numit Pantelimon, adică cel întru totul milostiv.

Pătimirea

De atunci, Sfântul Pantelimon nu mai tămăduia bolile cu buruieni și cu meșteșug omenesc, ci cu puterea și cu numele lui Hristos, dăruind sănătate tuturor celor ce alergau la el și nefăcând deosebire între bogați și săraci, ci vindecând fără plată — pentru aceasta este numit doctor fără de arginți. A dat vedere unui orb chemând numele Domnului, iar prin această minune a adus la credință și pe tatăl său. Ceilalți doctori însă, pizmuindu-l pentru mulțimea celor ce veneau la dânsul, l-au pârât împăratului Maximian că este creștin.

Chemat la judecată, Sfântul a mărturisit fără frică pe Hristos și, spre rușinarea idolilor, a vindecat înaintea împăratului un slăbănog. Aprins de mânie, tiranul l-a supus la chinuri înfricoșate: a fost spânzurat și strujit, ars cu făclii, aruncat în adâncul mării cu piatră de gât, dat spre mâncare fiarelor și legat pe roată. Dar din toate acestea Domnul l-a scos nevătămat, iar mulți, văzând minunile, au crezut în Hristos. În aceeași vreme au pătimit și dascălul său, Sfântul Ermolae, împreună cu însoțitorii lui.

Mutarea la Domnul și moaștele

În cele din urmă, împăratul a poruncit să i se taie capul. Fiind dus la locul cel însemnat și legat de un măslin, Sfântul s-a rugat; iar când ostașul l-a lovit, sabia s-a muiat ca ceara, și numai după ce Sfântul însuși și-a plecat grumazul, primind glas de sus care îl chema, a fost tăiat. Atunci din rana lui a curs lapte împreună cu sânge, iar măslinul de care era legat s-a umplut îndată de roade. Astfel a primit cununa muceniciei. Sfintele lui moaște s-au împărțit spre binecuvântare în multe locuri, iar cinstitul său cap se păstrează cu mare evlavie în Muntele Athos, la mănăstirea care îi poartă numele, unde curg tămăduiri și minuni.

Cinstirea

Sfântul Mare Mucenic Pantelimon este pomenit de Biserică în ziua de 27 iulie și este cinstit pretutindeni ca unul dintre marii doctori fără de arginți și grabnic ajutător al bolnavilor. La el aleargă cu credință cei cuprinși de boli și de suferințe, cerând tămăduire trupului și sufletului. Numele lui este mult iubit și de credincioșii români; multe biserici, mănăstiri și așezăminte de tămăduire îi poartă hramul, iar rugăciunea către dânsul se face cu nădejde de către cei bolnavi și de către cei ce-i îngrijesc.