Sfântul Cuvios Pimen cel Mare

Viața

Sfântul Cuvios Pimen cel Mare a fost unul dintre marii nevoitori ai pustiei Egiptului, care a strălucit prin viață îngerească în veacurile al patrulea și al cincilea. Din tinerețe a părăsit lumea și, împreună cu frații săi cei după trup, care s-au făcut și ei monahi, s-a retras în pustia Schitului, unde s-a deprins cu tăcerea, cu postul și cu rugăciunea neîncetată, sub povățuirea părinților îmbunătățiți de acolo.

Nevoințele

Mai presus de toate a fost vestit pentru adânca sa smerenie, socotindu-se pe sine mai mic și mai păcătos decât toți. Avea mare dar al dreptei socoteli, știind să cântărească cu blândețe neputințele oamenilor și să nu treacă cu asprime peste greșeala aproapelui. Se povestește că, dorind un dregător să-l vadă, iar el ferindu-se de slava oamenilor, acela a prins spre pricină pe un nepot al său; dar Sfântul Pimen n-a voit să se folosească de vreo trecere lumească, ci a trimis vorbă să se facă dreptate după lege, arătând desăvârșita lui lepădare de sine. Iar când maica sa a venit să-și vadă feciorii cei călugăriți, n-a ieșit la ea, ci i-a trimis cuvânt că, de va răbda a nu-i vedea aici, îi va vedea în veacul ce va să fie; și așa a întors durerea ei spre nădejdea cea veșnică. Mulți părinți și frați veneau la dânsul din toate părțile, cerând cuvânt de folos, iar el, luminat de harul Duhului Sfânt, îi întărea cu învățături scurte și pline de putere. Învăța că omul se cade a se plânge pe sine și a-și tăia voia în tot lucrul, iar aceasta este calea celui ce se mântuiește. Când năvălirea barbarilor a pustiit Schitul, s-a mutat împreună cu frații săi în alt loc, urmându-și și acolo nevoința neschimbată.

Mutarea la Domnul

După o viață îndelungată închinată lui Dumnezeu, plină de osteneli și de roade duhovnicești, Sfântul Pimen s-a mutat cu pace la Domnul. Încă din viață a fost numit „cel Mare” pentru înălțimea vieții și a înțelepciunii lui.

Cinstirea

Cuvintele lui, scurte și pline de putere, au fost păstrate cu evlavie în Pateric, ca izvor de mângâiere și de povățuire pentru cei ce caută mântuirea, și sunt până astăzi între cele mai citite din spusele părinților pustiei. Pomenirea lui se face la 27 august. Sfântul Pimen este cinstit ca dascăl al smereniei, al tăcerii și al dreptei socoteli, iar la el aleargă cei apăsați de patimi, cerând duhul umilinței și al pocăinței.