Sfântul Mare Mucenic Procopie

Viața

Sfântul Mare Mucenic Procopie a pătimit pentru Hristos în vremea împăratului Dioclețian, cumplitul prigonitor al creștinilor, la începutul veacului al patrulea. După tradiție, se numea mai întâi Neania și era ostaș vestit, de neam ales și cinstit de împărat, care i-a dat putere și l-a trimis cu oaste ca să prigonească și să piardă pe cei ce mărturiseau numele Domnului. Plecând cu inimă aprigă împotriva Bisericii, purta în sine, fără să știe, vas ales al harului dumnezeiesc, ca odinioară Saul, cel ce avea să se facă Pavel.

Pătimirea

Pe cale, a fost chemat în chip minunat de Hristos: i s-a arătat o lumină cerească și a auzit un glas dumnezeiesc care îl mustra, întrebându-l pentru ce Îl prigonește; iar semnul Sfintei Cruci i s-a arătat strălucind, întărindu-l în credință. Din acea clipă s-a întors cu totul la Hristos și a lepădat armele ridicate împotriva creștinilor. Mărturisind pe față Numele Domnului, a adus la credință și pe mama sa, pe nume Teodosia, care mai înainte îl pârâse prigonitorilor, precum și pe mulți ostași și femei care, văzând bărbăția lui, au crezut și au primit și ei cununa muceniciei. Prins și dat la chinuri cumplite, a răbdat bătăi, temniță și munci nenumărate, din care Domnul l-a scos de fiecare dată întărit și nevătămat, spre uimirea și rușinarea prigonitorilor. Neplecându-se nicidecum de la buna mărturisire, a primit la sfârșit cununa muceniciei prin tăierea capului, în cetatea Cezareei Palestinei.

Cinstirea

Sfântul Mare Mucenic Procopie este cinstit în toată Biserica Răsăritului ca pildă strălucită a întoarcerii de la rătăcire la adevăr și ca ocrotitor al celor ce se ostenesc pentru dreapta credință. Pomenirea lui se face în ziua de opt iulie. Credincioșii aleargă la mijlocirea lui cerând tărie în ispite, bărbăție în mărturisirea credinței și izbăvire din primejdii, cinstindu-l ca pe un viteaz ostaș al lui Hristos, care a schimbat sabia cea pământească pe cununa cea cerească și nestricăcioasă.