Sfântul Cuvios Sisoe cel Mare

Viața

Sfântul Cuvios Sisoe cel Mare a fost unul dintre marii nevoitori ai pustiei Egiptului, viețuind în veacurile al patrulea și al cincilea. După mutarea Sfântului Antonie cel Mare, s-a așezat în muntele în care se nevoise acela, dorind să urmeze pilda marelui părinte al pustnicilor.

Nevoințele

Acolo a petrecut mulți ani în singurătate, în rugăciune neîncetată și în aspră înfrânare. Prin smerenie adâncă și prin necontenită luptă cu patimile, a dobândit de la Dumnezeu darul facerii de minuni și al străvederii, povățuind pe mulți ucenici pe calea mântuirii. Deși strălucea între părinții pustiei, el se socotea pe sine mai prejos decât toți și spunea că încă nu a pus început pocăinței.

Se povestește că, în ceasul mutării sale, fața i-a strălucit ca soarele, iar el, văzând venind pe sfinți și pe îngeri să-i ia sufletul, cerea încă puțină vreme spre pocăință; iar când părinții din jur ziceau că nu mai are trebuință de pocăință, el răspundea că nu știe dacă a pus măcar început întoarcerii sale către Dumnezeu.

Cinstirea

Astfel, plin de smerenie, Cuviosul Sisoe s-a mutat în pace către Domnul. Biserica îl pomenește în ziua de 6 iulie, cinstindu-l ca pe un mare dascăl al smereniei și al pocăinței.

Troparul

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Sisoe, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Rugăciune

Cuvioase Părinte Sisoe, care prin smerenie și rugăciune ai biruit patimile și te-ai făcut vas ales al harului, roagă-te pentru noi să ne izbăvim de trufie și de lenevire. Dăruiește-ne, prin mijlocirea ta, duhul pocăinței și al umilinței, ca să aflăm milă în ziua judecății. Amin.