Sfântul Voievod Ștefan cel Mare

Viața

Sfântul Voievod Ștefan cel Mare a fost fiul domnitorului Bogdan al II-lea și s-a suit pe tronul Moldovei în anul 1457, după ce a biruit pe Petru Aron, ucigașul tatălui său. La locul numit Direptate, adunarea țării și mitropolitul l-au uns și l-au întărit domn, iar el a început o domnie ce avea să țină aproape o jumătate de veac, până în anul 1504 — una dintre cele mai lungi și mai slăvite din istoria neamului românesc. De la începutul domniei, tânărul voievod s-a arătat om drept, temător de Dumnezeu și cu mare râvnă pentru credința ortodoxă și pentru binele țării.

Domnia

Vreme de patruzeci și șapte de ani, Sfântul Ștefan a apărat Moldova și credința creștină în fața multor vrăjmași, purtând numeroase războaie și dobândind biruințe vestite, între care strălucește biruința de la Podul Înalt, lângă Vaslui, din anul 1475, când, cu oaste mai puțină, a înfrânt oastea cea mare a turcilor. Pentru statornicia lui în apărarea creștinătății, a fost numit de papa de la Roma „atlet al lui Hristos”. După această biruință, el a înștiințat pe domnitorii creștini ai Apusului despre primejdia păgână, arătând că Moldova stă ca o poartă a creștinătății în calea năvălitorilor. Iar Sfântul Ștefan nu punea izbânzile pe seama vitejiei sale, ci pe a lui Dumnezeu: după fiecare biruință, dar și după înfrângeri, înălța o biserică sau o mănăstire, în semn de mulțumire, lăsând Moldovei o adevărată salbă de sfinte locașuri — între care Putna, Voronețul, Neamțul și multe altele. Mănăstirea Putna, cea dintâi și mai iubită ctitorie a sa, a fost înălțată în anii dintâi ai domniei, iar biserica Voronețului a fost ridicată, după tradiție, în răstimp de numai câteva luni. A fost sprijinitor darnic al mănăstirilor, ajutând și așezămintele din Sfântul Munte Athos, și cinstitor osârduitor al sfinților.

Mutarea la Domnul și moaștele

După o viață închinată apărării țării și a credinței, Sfântul Voievod Ștefan a adormit în Domnul la 2 iulie 1504 și a fost îngropat, după dorința sa, la Mănăstirea Putna, ctitoria lui cea mai iubită, pe care o rânduise drept loc de veci pentru sine și pentru urmașii săi. Mormântul său de la Putna a rămas, de-a lungul veacurilor, loc de pelerinaj și de cinstire pentru întreg neamul românesc, care a păstrat vie amintirea marelui voievod.

Cinstirea

Pentru vrednicia vieții sale, pentru apărarea credinței și pentru mulțimea sfintelor locașuri pe care le-a ridicat, Biserica Ortodoxă Română l-a trecut în rândul sfinților în anul 1992, cinstindu-l ca „binecredinciosul voievod Ștefan cel Mare și Sfânt”. Este pomenit la 2 iulie, iar la mormântul lui de la Putna și în toată țara este cinstit ca ocrotitor al credinței și al neamului. Pentru români, Sfântul Ștefan rămâne chip de domn drept și credincios, care a împreunat sabia cu rugăciunea și grija de țară cu grija de suflet, fiind pururea îndemn la statornicie în credință și la dragoste de neam.