Sfinții Împărați Constantin și Elena

Viața

Sfântul Constantin cel Mare, cel dintâi împărat creștin, a fost fiul cezarului Constanțiu Clor și al Sfintei Elena, femeie de neam smerit, dar cu inimă mare și temătoare de Dumnezeu. Crescut la curtea împărătească în vreme de prigoană împotriva creștinilor, Constantin a văzut cu ochii săi câtă răbdare și tărie aveau cei ce mărturiseau pe Hristos, și inima lui s-a plecat spre credința aceasta încă mai înainte de a o mărturisi pe față. După moartea tatălui său, a fost ridicat împărat de oștiri, într-o vreme de multă tulburare, când stăpânirea era împărțită între mai mulți cârmuitori.

Domnia

Pornind împotriva unui potrivnic mai puternic decât el, se spune că a văzut ziua în amiaza mare semnul Sfintei Cruci pe cer, alcătuit din lumină, și cuvintele: „Prin acest semn vei birui”. Făcând semnul Crucii steag oștirii sale, a dobândit biruință deplină, cunoscând astfel puterea lui Hristos. Drept mulțumire, a dat Bisericii pace prin vestitul edict de la Milan, în anul 313, oprind prigoanele și îngăduind creștinilor să se închine slobod și pe față, după atâtea veacuri de suferință.

Văzând apoi că eresul lui Arie tulbura Biserica, tăgăduind dumnezeirea Fiului, Sfântul Constantin a adunat, în anul 325, la Niceea, cel dintâi Sinod a toată lumea, la care s-au strâns trei sute optsprezece Sfinți Părinți. Aceștia au mărturisit că Fiul este deoființă cu Tatăl și au alcătuit cea mai mare parte a Crezului pe care Biserica îl rostește până astăzi. Împăratul a cinstit pe Părinții mărturisitori, a întărit dreapta credință și a ridicat pretutindeni biserici, mutând scaunul împărăției într-o cetate nouă, la Bosfor, care i-a purtat numele.

Mutarea la Domnul și moaștele

Sfânta împărăteasă Elena, primind credința prin fiul său, a mers la Ierusalim la adânci bătrâneți, dorind să afle Crucea pe care a fost răstignit Domnul. Cu multă osteneală și rugăciune, a aflat cinstitul lemn al Crucii și a zidit biserici la Locurile Sfinte — la Mormântul Domnului, la Betleem și pe Muntele Măslinilor —, după care s-a mutat la Domnul în pace. Sfântul Constantin, împlinind toate spre întărirea Bisericii, s-a botezat spre sfârșitul vieții și s-a mutat și el la Domnul, fiind îngropat în biserica Sfinților Apostoli din cetatea sa.

Cinstirea

Pentru osteneala lor în răspândirea și așezarea credinței celei drepte, Biserica îi cinstește pe Sfinții Împărați Constantin și Elena ca fiind „întocmai cu apostolii”, prăznuindu-i împreună în ziua de 21 mai. Sfântul Constantin este cinstit ca cel ce a dat pace Bisericii și a adunat cel dintâi Sinod a toată lumea, iar Sfânta Elena ca aceea care a aflat cinstita Cruce și a împodobit Locurile Sfinte. La români, praznicul lor este mult iubit, iar numele de Constantin și Elena sunt purtate de mulțime de credincioși. Pentru rugăciunile lor, să ne dăruiască Domnul pace, unire în credință și mântuire.