Sfinții Cuvioși Martinian și Simeon

În aceeași zi, Biserica pomenește pe doi cuvioși părinți care, deși au viețuit în veacuri și locuri deosebite, s-au asemănat prin lepădarea de lume și prin dragostea lor de Dumnezeu: pe Sfântul Martinian, sihastrul din Palestina, și pe Sfântul Simeon, izvorâtorul de mir din Muntele Athos.

Sfântul Cuvios Martinian

Sfântul Cuvios Martinian s-a nevoit lângă cetatea Cezareea Palestinei, în veacurile al patrulea și al cincilea. Din tinerețe s-a lepădat de lume și s-a sălășluit într-un loc pustiu, petrecând în post, în priveghere și în neîncetată rugăciune. Vrăjmașul mântuirii l-a ispitit spre desfrânare, dar el a răbdat cu bărbăție, alegând mai bine să pătimească decât să-și piardă curăția.

După tradiție, ca să nu se mai afle în primejdia căderii, a părăsit locul nevoinței și s-a suit pe o stâncă singuratică din mijlocul mării, unde a viețuit multă vreme, hrănindu-se cu puțina pâine ce i se aducea din când în când. Când și acolo l-a ajuns ispita, a fugit iarăși, făcându-se străin și pribeag prin cetăți străine, fără casă și fără odihnă, până la fericitul său sfârșit. Astfel a arătat că fuga de prilejul păcatului este armă puternică împotriva ispitei.

Sfântul Cuvios Simeon, izvorâtorul de mir

Sfântul Simeon a fost mai-marele și cârmuitorul țării sârbești, pe care a povățuit-o cu înțelepciune și cu dreptate. Însă, dorind mai mult cele cerești decât slava cea trecătoare a lumii, a lăsat stăpânirea în seama fiului său și s-a făcut monah. S-a nevoit în Muntele Athos, împreună cu fiul său, Sfântul Sava, ostenindu-se la ridicarea mănăstirii Hilandar și petrecând în smerenie și rugăciune restul zilelor sale. După fericita sa adormire, din moaștele lui a început să izvorască mir bine-mirositor, spre tămăduirea și folosul celor ce se apropiau cu credință; pentru aceasta a fost numit „izvorâtorul de mir".

Cinstirea

Biserica îi cinstește pe amândoi ca pe niște luminători ai vieții călugărești, pomenindu-i în ziua de treisprezece februarie. Sfântul Martinian este pildă de neînfrântă curăție, iar Sfântul Simeon, de lepădare a slavei lumești pentru dragostea lui Hristos.

Troparul

Cu curgerile lacrimilor voastre ați lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ați făcut ostenelile voastre însutit roditoare; și v-ați făcut luminători lumii, strălucind cu minunile, Martinian și Simeon, părinților noștri. Rugați-vă lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Rugăciune

Sfinților Cuvioși Martinian și Simeon, care ați părăsit lumea și ispitele ei pentru dragostea lui Hristos, rugați-vă pentru noi. Ajutați-ne să biruim poftele trupești și deșertăciunea lumii și să iubim curăția și rugăciunea. Dăruiți-ne, cu mijlocirea voastră, înfrânare, smerenie și statornicie, ca să bineplăcem lui Dumnezeu și să aflăm mântuire. Amin.