Sfinții Apostoli Petru și Pavel

Viața

Sfinții Apostoli Petru și Pavel sunt numiți „cei mai întâi stătători” (corifei) între apostoli, ca unii care au strălucit mai mult decât toți prin osteneala propovăduirii și prin cununa muceniciei. Sfântul Petru, care mai înainte se numea Simon, era pescar sărac din Galileea, frate cu Sfântul Apostol Andrei, și a fost chemat de Domnul de la mrejele sale spre a se face „pescar de oameni”. Sfântul Pavel, pe atunci numit Saul, era iudeu din cetatea Tarsului, învățat în Legea părinților la picioarele dascălului Gamaliel, râvnitor peste măsură pentru datinile strămoșești, încât se făcuse la început prigonitor înverșunat al creștinilor.

Propovăduirea

Sfântul Petru a fost cel dintâi care a mărturisit limpede dumnezeirea Mântuitorului, zicând: „Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu celui viu”, pentru care a auzit de la Domnul că pe piatra acestei mărturisiri se va zidi Biserica. Iar după ce, în noaptea Patimilor, s-a lepădat de trei ori de Învățătorul său, din slăbiciune omenească, s-a pocăit cu lacrimi amare și a fost din nou întărit de Domnul păstor al oilor Sale. Sfântul Pavel, dimpotrivă, a fost chemat în chip minunat pe drumul Damascului, unde, strălucind asupra lui o lumină din cer, a auzit glasul Domnului și, din prigonitor, s-a făcut „vas ales”, apostol al neamurilor. Sfântul Petru a propovăduit cu multă putere îndată după Pogorârea Duhului Sfânt, întorcând la Hristos mulțime de suflete, iar Sfântul Pavel a făcut lungi și ostenitoare călătorii în depărtate ținuturi, ostenind, precum însuși mărturisește, mai mult decât toți. Amândoi au străbătut lumea vestind Evanghelia, întemeind Biserici și pătimind multe pentru Hristos; iar Sfântul Pavel a lăsat Bisericii și paisprezece epistole, pline de adâncă învățătură, care se citesc până astăzi.

Mutarea la Domnul și moaștele

După ani îndelungați de propovăduire, cei doi corifei ai apostolilor și-au încheiat alergarea la Roma, în vremea prigoanei împăratului Nero, primind împreună, în aceeași vreme, cununa muceniciei. Sfântul Petru, socotindu-se nevrednic să moară întocmai ca Domnul său, a cerut să fie răstignit cu capul în jos; iar Sfântul Pavel, fiind cetățean roman, a fost tăiat cu sabia. Sfintele lor moaște au rămas la Roma, unde din vechime au fost cinstite cu mare evlavie, ridicându-se peste mormintele lor biserici vestite în toată creștinătatea.

Cinstirea

Sfinții Apostoli Petru și Pavel sunt prăznuiți împreună la 29 iunie, praznic pe care Biserica îl cinstește cu deosebită strălucire, ca pe o sărbătoare a stâlpilor și temeliei ei. Prăznuirea lor este pregătită printr-un post, numit în popor Postul Sfinților Petru și Pavel, prin care credincioșii se gătesc duhovnicește spre a-i cinsti. Ei sunt ocrotitori ai Bisericii și dascăli ai întregii lumi creștine, iar numele lor este pururea pomenit cu evlavie de credincioși. Cei doi apostoli sunt pururea pildă vie: Sfântul Petru, prin pocăința cea izbăvitoare după cădere, iar Sfântul Pavel, prin întoarcerea cea desăvârșită de la rătăcire la Hristos — amândoi arătând tuturor calea mântuirii prin credință, pocăință și dragoste jertfelnică.