Sfinții Cuvioși uciși în Mănăstirea Sfântului Sava

Viața și pătimirea

Sfinții Cuvioși Părinți au viețuit în vestita Lavră a Sfântului Sava din pustia Ierusalimului, nevoindu-se în post, priveghere și rugăciune neîncetată. După tradiție, erau în număr de douăzeci și au pătimit spre sfârșitul veacului al optulea, când asupra lavrei au năvălit niște barbari fără de lege.

Călugării nu au fugit, ci au rămas în chiliile și în biserica lor, gata să pătimească pentru Hristos. Prădătorii i-au chinuit cumplit, cerându-le comorile mănăstirii, iar pe mulți dintre părinți i-au ucis, înăbușindu-i cu fum într-o peșteră. Așa au adormit acești cuvioși, unind nevoința călugărească cu mucenicia.

Cinstirea

Sfânta Biserică îi pomenește ca pe niște jertfe bineplăcute lui Dumnezeu, care și-au dat viața pentru credință și pentru locașul cel sfânt, făcându-le pomenirea la 20 martie.

Troparul

Cu curgerile lacrimilor voastre ați lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ați făcut ostenelile voastre însutit roditoare; și v-ați făcut luminători lumii, strălucind cu minunile, uciși în Mănăstirea Sfântului Sava, părinților noștri. Rugați-vă lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Rugăciune

Sfinților Cuvioși Părinți, care ați pecetluit nevoința călugărească prin mucenicie, rugați-vă pentru noi. Dăruiți-ne râvna rugăciunii, răbdare în necazuri și curaj în mărturisirea credinței, ca, urmând pilda voastră, să rămânem credincioși lui Hristos până la sfârșitul vieții noastre și să dobândim mila Lui. Amin.